google translate

vineri, 29 octombrie 2010

impresii ...

So, si a fost excursia. Poze click aici

Am plecat dimineata sa iau camper van-ul de la compania care inchiria respectiva masina (undeva pe Great Eastern Hwy). Am ajuns acolo, caravana era deja pregatita, am facut formalitatile, am platit si am plecat.

Cam pe la 11am am reusit sa plecam de acasa cu toate bagajele, canistrele si gramezile de jucarii. Am cam avut de condus cam 400km pana in Albany, chestie care nu le-a facut foarte fericite pe fete. Ma rog, dupa cateva opriri pe drum pentru "refresh" am ajuns in Albany, unde am umblat cam 10 minute dupa camping-ul unde trebuia sa inoptam. Din pacate GPS-ul meu imi cam da erori cateodata, nu stiu de ce, pentru ca este ultima versiune de Tom Tom pentru iPhone (Tom Tom 1.4.1), dar pe ansamblu isi face datoria.

Am ajuns intr-un camping minunat in care totul era pus la punct, la bucatarie aveai tacamuri, aragaz, frigider si evident nelipsitul bbq. Plaja extraordinara, cu niste insule in larg care dadeau un aer oarecum exotic locatiei.

A doua zi am plecat mai departe catre Augusta unde era urmatorul loc de campare. Iarasi am condus cam mult (aproximativ 350km) dar a meritat. Am vorbit cu Bogdan si mi-a zis ca a gasit o plaja pe langa Denmark. Am ajuns acolo si am dat de o plaja huge care evident era pustie. Doar 2 surferi rataciti pe acolo. Anyway, am plecat mai departe catre Augusta. Pe drum ne-am oprit la Pemberton unde era un copac inalt de 61m si avea un fel de scara elicoidala in jurul lui. Superba zona. Am intrat un pic cu camper van-ul pe un drum nepavat si am ajuns intr-o zona mirifica. Cenva gen Arieseni din Romania. Am plecat mai departe catre Augusta unde am si ajus cand deja era noapte. PE drum am numarat 3 canguri care au "traversat strada" fara sa ii intereseze. Nu am reusit sa ii prind in poza ca s-au miscat foarte repede. Cand am ajuns, am facut gratar si apoi ne-am holbat la luna plina. Imagine idilica sa vezi luna plina deasupa oceanului ... Superb.

Urmatoarea zi am ajuns in locul unde se intalnesc 2 oceane. Cel mai sudic punct al statului Western Australia. Acolo se intalneau oceanele Indian si cel de sud. Frumoase peisaje. Poze aici.

De aici am plecat mai departe catre Dunsborough. Pe drum am dat o tura pe la Pestera Mamutilor apoi prin Margaret River. Din pacate nu prea aveam mult timp la dispozitie asa ca am mers mai departe catre o fabrica de ciocolata si apoi in campingul de langa Dunsborough unde am si inoptat. Ce mi-a placut la drumul dintre Margaret River si Dunsborough a fost ca am mers pe niste drumuri de tara (care erau totusi pe GPS) asfaltate si foarte pitoresti. Exact in stilul britanic.

Din Dunsborough am plecat mai departe catre Bunbury unde cica am fost sa vizitam un parc de delfini. A cam fost pacaleala pentru ca am ajuns acolo pe la pranz si ni s-a spus ca delfinii vin in zona dimineata pe la 8-9am. A cam fost dezamagita Sonia, dar cand s-a vazut pe plaja a uitat de delfini.

Am plecat si din Bunbury cu destinatia Myalup Beach, unde am ajuns o ora mai tarziu. Frumoasa zona, ca de altfel majoritatea locurilor prin care am ajuns. Aici am facut in sfarsit baie in ocean (cred ca e prima mea baie in Oceanul Indian). A fost super. Las la o parte faptul ca la un moment dat a venit un val si a daramat-o pe Sonia si pana am recuperat-o din apa, valul ii luase sapca (de protectie UV). Ghinion.

A doua zi am mai fost o data pe plaja unde de altfel eram singurii oameni pe o raza de 5 km, si am mai frecat menta cateva ore. Dupa care ne-am urcat frumos in caravana si ne-am intors acasa.

Data viitoare o sa incerc sa fac un alt fel de traseu. Acum a fost sa vad cam ce ar merita  sa vedem mai in detaliu data viitoare.

Cam asta a fost excursia. Foarte scurta pentru tot ce am fi putut sa facem. Dar ... va fi o data viitoare. 

Din pacate cam scumpa. Cu banii pe care i-am dat pe excursia asta  am fi putut sa stam aproape 10 zile in Bali la hotel all inclusive plus avionul pana acolo. Dar, trebuie si vreau sa vad ce inseamna Australia.

Pana acum, totul imi indica ca suntem (eu cu fetele) pe drumul cel bun. Mai vedem ...

miercuri, 20 octombrie 2010

excursie in SW Western Australia

Maine voi pleca intr-o excursie de 5 zile in sud. 
Traseul aproximativ va fi urmatorul: 

Plecare din Perth pe 21 dimineata.
Cazare va fi dupa cum urmeaza:
21 Octombrie
Albany Middleton Beach Holiday Park
28 Flinders Parade, Albany WA 6330, (08) 9841 3593

22 Octombrie
Flinders Bay Park Augusta, Albany Terrace, Augusta WA 6290, (08) 9758 1380

23 Octombrie
Dunsborough Lakes Caravan Park, 2 - 48 Commonage Rd, Dunsborough, WA, (08) 9756 8300

24 Octombrie
Myalup Beach
Myalup Beach Road, Myalup 6220, WA, (08) 97201113

Link catre traseu pe harta:

Cam asta ar fi traseul. Detalii la intoarcere.






 



vineri, 24 septembrie 2010

ceva informatii ...

M-am gandit sa pun cateva informatii utile pentru cei care se gandesc sa vin in Australia. 

Informatii despre emigrarea in Australia:
     - www.emigrare.info
     - www.immi.gov.au
In aceste doua web site-uri o sa gasesti absolut toate informatiile necesare pentru emigrarea in Australia. Eu acolo le-am gasit si acum sunt in Australia.

Preturi in Australia?
Pot sa ofer informatii doar din Perth.
Mai jos niste preturi (le pun pe cele mai mici pe care le stiu). Acum in functie de cat te intinzi atata cheltuiesti. Preturile acestea sunt in Perth, unde sunt cam la fel sau un pic mai mari decat in restul tarii.
- paine: $2 (poate fi $1.49 sau $7) depinde de cata grasime vreti sa puneti pe voi. eu prefer sa imi fac paine in casa la o masina de facut paine (macar stiu ce mananc).
- carne porc: $15-$20kg, depinde de promotii.
- lapte: $3/2l.
- oua: de la $4/12 buc.
- ulei: $8/2l, depinde de companie.
- cascaval: $10kg - ma rog nu e chiar cascavalul pe care il stiti voi din Romania. daca vrei ca acela din Romania sunt magazine specializate cu "produse continentale"
- bere: minim este berea "Cold" la $35/carton de 24 sticle 335ml, asta daca iei cartonul de 24 de sticle. daca le iei individual te poate costa pana la $4 sticla de 335ml.
- vin: gasesti si la $5-$6 sticla, depinde de preferinte si daca iei mai multe sau nu. Sau gasesti vin la cutie de 4l cu $15-$20 cutia.
- tigari: $14-$25 in functie de preferinte - nu prea gasesti marcile din Europa pe aici (doar Kent, Pall Mall si un pic de Marlboro).
- pulpe pui: $4kg.
- piept pui: $5kg.
- asigurare medicala basic (fara ambulanta) o ai by default in cazul in care iei viza de rezidenta permanenta si se numeste Medicare (http://www.medicareaustralia.gov.au/), daca mai vrei si ambulanta te costa cam $7 pe saptamana. daca vrei si o asigurare privata poti sa pui inca $150 pe luna. vezi la www.hbf.com.au.
- transport cu Transperth ($1.88 zona - daca ai umblat un pic prin Europa o sa iti dai seama ce inseamna asta, daca nu cauta la http://www.transperth.wa.gov.au/)
- benzina $1.13-$1.35 - in functie de ziua in care o cumperi, miercurea este cel mai ieftin. daca mai faci si shopping la Woolworths, Coles sau IGA de peste $30 primesti reducere la unele benzinarii de 4centi /litru
- telefon fix: 30$ Telstra/luna fara nici o convorbire inclusa. vezi preturi la www.telstra.com.au.
- internet (ADSL2+): $40/luna $40 Gb transfer date (20Gb on peak, 20 Gb off peak) la www.tpg.com.au.
- telefon mobil: $20/luna - un fel de abonament (Vodafone) si ai minute de echivalentul a $250 in retea si $150 in alte retele si 50Mb transfer date, vezi la: www.vodafone.com.au pentru detalii
- casa: pleaca de la $250/week si se duce in sus in functie de preferintele voastre vezi la: www.realestate.com.au sau google.com
- masina: de la $2000 o cazatura care sa te tina cateva luni si creste, vezi la: www.drive.com.au sau google.com

- pentru mancare mai uita-te si la: http://www.woolworths.com.au http://www.coles.com.au/, http://www.iga.net.au/
- pentru obiecte pentru casa, ceva haine (de calitate medie spre scazuta) si alte chestii de care mai ai nevoie prin casa: http://www.kmart.com.au/, http://www.bigw.com.au/
- home appliances: www.harveynorman.com.au, www.thegoodguys.com.au
- diverse scule (ceva gen Bricostore) : www.bunnings.com.au




vineri, 3 septembrie 2010

ce s-a mai intamplat

Asa, si pentru ca nu prea am mai scris pe aici de mult, ma gandesc eu ca ar fi momentul.

Sa o iau in ordine:
Dupa ce i-am trimis acel email belicos agentei, aceasta s-a conformat si m-a sunat sa imi zica ce a facut. Ma rog, voia sa imi ceara 80$ pe prapadenia aia de telecomanda, dar cand am intrebat-o cu o voce "calina" de ce trebuie sa platesc eu, s-a repliat si a zis ca plateste agentia. Mai frate, astia cred ca m-am nascut ieri? Ce mama naibii astia sunt mici copii pe langa tzeparii din Romania. Am primit telecomanda prin posta dupa 1 saptamana si jumatate de cand am trimis acel email.
Apoi, cu masina. Dupa ce m-am intors din Melbourne, m-am dus a doua zi si am recuperat masina de la dealer. Omu' se ocupase de mirosul acela si acum starea masinii era multumitoare. Anyway, la urmatoarea masina nu o sa mai fiu asa grabit sa o cumpar si o sa o verific si in "structura cristalului de siliciu care intra in componenta uleiului cu care se ung semeringurile" (sper sa fi scris corect - dar nu cred). Acum am inceput sa adaug pe ea diverse. Am schimbat casetofonul (casetofon da? cu caseta :)), nu CD sau MP3 player) cu un MP3 player cu CD si intrare USB. Cu bunavointa lui Bogdan "ungurianul" l-am si montat. Acum imi urla in masina numai "metale grele" pentru 15 minute in fiecare dimineata pe freeway pana ajung la job, si tare bine urla ca pot sa ma trezesc cum trebuie (daca nu mai fumez, nici cafea nu mai intra si plec de acasa dormind pe mine).

Anyway, pe ansamblu casa si masina sunt relativ ok acum. Acum am un nou proiect pe rol. Trebuie sa ma mut la casa. Nu neaparat sa imi cumpar casa mea, dar sa stau la casa. Am multe cunostiinte aici in Perth care locuiesc la casa si platesc chirii cu 10-20$ in plus fata de mine.
Dar, din pacate m-am grabit atunci cand am inchiriat si am incheiat un contract pe 12 luni si acum daca vreau sa inchei contractul inainte de termen, sunt niste costuri cam maricele. Asa ca deocamdata stau sa ma mai gandesc si pitrocesc ideea. Nu e mare problema momentan pentru  ca este relativ ok aici unde stau, numai ca imi doream sa stau la o casa pe pamant.

Pustoaica a inceput gradinita si se duce 2 zile pe saptamana. Nu prea face mare branza pe acolo (comparativ cu gradinita din Romania), dar nu imi fac griji. In restul zilelor sta si se distreaza cat poate, cum poate si cu cine poate.

In rest nu prea am ce sa scriu pentru ca nu au fost evenimente importante, in afara de faptul ca mi-a trebuit o cartela de Orange ca sa imi activez un telefon si am ramas un pic blocat de tariful pe care il percepe Orange in roaming pentru un Mb de date. 11 Euro. O caramida de bani doar ca sa iti verifici emai-lul. La banii astia iei o cartela de aici, ai ceva Mb inclusi si mai dai si ceva telefoane in zona.

Inca o veste buna pentru mine. Mi-a scris tipa careia i s-a facut mila de mine si a primit-o pe Sisi in gazuire. Matza este ok si chiar se bucura de noua ei casa. Merci Andreea.

Anyway, cam asta e.

De acum incolo, cred ca o sa scriu mai rar pentru ca nu prea mai am nici timpul necesar si nici evenimente deosebite in adaptarea mea ca emigrant in Australia, pe care sa le prezint.
Sunt disponibil pentru orice informatie pe care pot sa o ofer pe email: marcus.bratu@gmail.com sau la telefon +61 0402 411725. Sau, mai puteti folosi sectiunea de comentarii de mai jos. 


Numai bine.

duminică, 8 august 2010

log

So, dupa cum ma asteptam, pe tipa de la real estate (property manager) a durut-o direct in papuci de cutia mea postala vandalizata si s-a facut ca ploua. Ce imi "place" mie agentia asta imobiliara LJHooker din Leeming. Frate, daca vrea cineva sa foloseasca aceasta agentie, ii recomand calduros sa o ocoleasca, sau cel putin pe agenta asta a mea. Nu raspunde la email-uri, la mesaje pe telefon, la nimic aproape. Anyway, i-am zis acum 2 saptamani ca nu mai imi functioneaza telecomanda de la poarta de la parcare  si imi trimite un email, dupa ce am sunat la agentie si i-am lasat mesaje peste mesaje, ca cica trebuie sa contacteze pe nu stiu cine ca sa furnizeze o noua telecomanda. Sii? Care e problema mea? Atata timp cat platesc chiria la timp (si-o trag ei din contul meu) ma astept sa beneficiez de servicii corecte si de calitate. Sa se ocupe. I-am trimis azi un email belicos in care ii spuneam ca eu sunt ok si imi platesc chiria la timp si ca ma astept sa primesc niste servicii profesionale. Sper sa inteleaga. Nu prea imi place sa ma cert, dar daca e cazul o pot face.
Referitor la problemele intampinate, ziceam ca ma duc sa ma uit de o masina pe Albany Hgwy. Am fost si mi-am luat o masina. Una din 1999. Toate bune si frumoase. Am plecat eu cu masina dar la un moment dat am pornit caldura. Frate m-a pocnit un miros chimic groaznic in fata. M-am gandit initial ca este de la siliconul pe care l-au bagat baietii ca sa arate masina bine. Dar in pana mea dupa cateva zile mirosul era acelasi. Nu sunt eu prea sensibil, dar la cati bani am dat pe masina, ma astept sa fie relativ in stare buna de functionare, pentru ca am luat-o ca sa o am pentru cativa ani.

Dupa cateva zile am dus-o la un service pe langa job pentru o verificare si le-am zis de problema mea. La sfarsit mi-au dat un raport in care ziceau ca exista o scurgere de la sistemul de aer conditionat. Ma duc tzeava la dealer si ii arat raportul de la service. Imi opreste masina pentru verificari si dupa cateva zile ma duc sa o iau. In pana mea, acelasi miros nasol. Asta era vineri pe 6 August. Sambata m-am dus inapoi la dealer si i-am lasat masina sa se spele cu ea pe cap. Nu de alta dar pentru masina asta am garantie doar 1 luna sau 1500 km, asa ca trebuie sa presez tare acum.
Nu ma deranjeaza prea tare pentru ca o sa fiu plecat toata saptamana viitoare in Melbourne pentru un training.

Asa, acum ca mi-am varsat oful, pot sa zic ca mi-au ajuns fetele in Perth. A fost gasca mare la aeroport, a venit si Florin&Luminita&Andrei cu mine sa ma sustina :), In sfarsit le am acasa dupa 2 luni si jumatate de lipsa. Nu a fost usor sa stau departe de ele atata timp, dar acum e ok. Mai nasol este ca acum nu prea am timp suficient sa le introduc in viata orasului. Au venit duminica pe 25 iulie, iar eu a doua zi m-am dus la servici. Nu prea placut, dar asta e. Toata saptamana a plouat si o simteam pe Mirela ca nu prea ii placea. Chiar daca nu spunea nimic, era ceva care nu era ok. Ma rog, cand veneam de la job, de fiecare data gaseam ceva sa facem, sa mergem pe undeva sa ii arat cum e pe aici. O simteam ca nu e ok. Joi am fost in Belmont Shopping Centre la cumparaturi si a ramas un pic surprinsa de oamenii de acolo. Adevarul este ca erau niste unii mai "laid back", in papuci (in the middle of the winter :)) si un pic mai jegosi.

Urmatoarea saptamana a trebuit sa plec in delegatie pentru 3 zile in Banbury (170 km sud de Perth) si am fost nevoit sa le las singure. Nu mi-a facut placere, dar ce naiba era sa fac? I-am lasat toate informatiile&finantele necesare sotiei si am sperat sa se descurce. S-a descurcat mult mai bine decat ma asteptam. Mai ales ca era si cu Sonia dupa ea (Sonia este fiica mea - si are o energie iesita din comun - uneori pe mine ma termina). Saptamana asta a fost insorita in Perth asa ca i-a mai revenit si ei pofta de viata. Le-am dus la ocean, dar Mirela mi-a zis ca pana nu vina vara ea nu mai calca acolo. Era cam racoare si batea vantul. Sonia in schimb nu mai voia sa plece de acolo. Pe Sonia e greu pana o urnesti ca apoi e greu sa o mai opresti. Parca ma vad pe mine cand era mai mic. Imi era suficienta o buna motivatie si treceam muntii ca sa imi ating target-ul.

Cu jobul ce sa zic, in principiu nu prea am treaba de office, trebuie sa plec pe teren pentru diverse proiecte. Dar nu e cum eram in Romania sa ma duc la "jdemii" de clienti sa le rezolv diverse probleme. Acum sunt pe zona industriala, asa ca ma duc in "fabrici si uzine" ca sa imi fac treaba. O noutate pentru mine sunt echipamentele de protectie. Cand intru pe "plantatie" trebuie sa am casca, ochelari de protectie, vesta portocalie si pantofi cu bombeu de otel. Nu este problema, pentru ca au fost achizitionate de catre companie, asa ca nu a trebuit sa dau din buzunar bani.

Asta este pentru unul dintre proiecte. Acesta este primul si cel mai mare pentru companie in Australia de Vest. Urmeaza inca cateva care sunt super mari. Imi convine pentru ca aici in Australia de Vest este un "shortage" de ingineri. Peste cateva luni  (mai exact 6) o sa ma evalueze si o sa vedem cum o sa fie atunci . Nu prea are ce sa fie rau, pentru ca aici fiecare isi face treaba relativ corect.

Nu ai hainele de protectie pe tine, nu intri in fabrica si pierzi o zi de salariu. In plus, cand dai cu cardul, daca esti selectat (aleatoriu) mai esti verificat si pentru alcool sau droguri. Ma bucura tare cand vad ca sunt asa de preocupati de siguranta.  Asta se intampla cand am plecat in delegatie in Banbury. Cand am intrat prima oara in fabrica aia, am avut un deja vu, pentru ca atunci cand eram mic  (8-9 ani) ma duceam la tata la uzina in Rosiori de Vede in Romania si era cam la fel, numai ca domeniul de activitate era altul. (Cum dracu' se putea in 1980 si in 2010 nu se mai poate ?). Am avut o zi intreaga de "induction" pentru safety pentru a putea avea acces in uzina aia. Apoi m-am dus si mi-am facut treaba. Imi place ca am un coleg columbian care e super de treaba si imi explica totul ca la prosti (asa l-am rugat eu sa imi explice). Din pacate a venit aici in Perth doar temporar pentru ca este localizat in Melbourne. Mai am un coleg din Malaezia, care m-a cam enervat la inceput (cred ca din cauza diferentelor culturale), dar acum cand ne mai rodam un pic incepem sa ne intelegem destul de bine. Are si el aceleasi probleme in Malaezia pe care le am si eu in Romania. Politica, coruptia si alte balarii de care nu vreau sa imi aduc aminte.

Despre job nu prea am ce sa mai zic, decat ca invat multe, mai ales ca sunt oarecum pe langa domeniul meu, ma rog e tot cu retele, dar sunt alte protocoale, pentru ca acum sunt pe zona industriala, ceea ce pentru mine este extrem de bine, pentru ca habar nu aveam de anumite componenete ale retelelor. Acum nu sunt numai retele de calculatoare, cum eram eu obisnuit, acum am diverse controllere care trebuie configurate la nivel de 1 si 0 (cine stie cunoaste). Pentru mine e super. M-au angajat pe un salariu rezonabil si acum imi baga cunostiinte in cap cu "seringa", asa ca nu prea imi vine sa ii dezamagesc.

Acum, cu viata sociala de aici din Perth. Eu, dupa toata activitatea mea de pe forumul emigrare.info, pot sa zic ca am reusit sa cunosc foarte multi oameni aici in Australia. In Perth am destul de multi cunoscuti romani cu care ne vedem de fiecare data cand exista posibilitatea. Im Melbourne m-am intalnit cu Catalin (&his wife) si cu Adi (&his family). Nu e rau deloc pentru un proaspat imigrant.

Ce sa mai zic, in afara de faptul ca toti romanii pe care i-am cunsocut aici in Australia au fost super, incep sa ma simt ca un australian. Mai am mult de muncit, sa invat, sa ma adaptez, dar incet incet se vor rezolva toate problemele.

Ideea este sa vezi tot timpul jumatatea plina a paharului. Si daca nu o vezi, incearca sa ii spui carciumarului sa umple paharul cum trebuie...

Nu de alta, dar e foarte bine sa ai o atitudine pozitiva.

I can do it.
Acesta este motto-ul meu.

vineri, 16 iulie 2010

aventura victoriana – Melbourne

Bun, acum ca m-am mai linistit un pic sa povestesc despre job. Ca sa nu intru in detalii prea multe, am obtinut un job la o companie americana care are sediul central pe Australia in Melbourne (interviul si o super recomandare le-am primit din partea unor romani – thanks guys, stiti voi care …).

Am primit contractul pe email pe la sfarsitul lui Iulie (dupa ce am stat in stres vreo 2 saptamani, pentru ca nu primeam nici un raspuns foarte clar). L-am citit, era mai mult decat ok, asa ca l-am trimis inapoi in 10 minute. Si iar am asteptat. In doua zile am primit un email in care mi se spunea ca trebuie sa plec la Melbourne pentru training. Am ramas “masca”. Ma si gandeam ce noroc a dat peste mine. Ma rog, noroc … ca mie nu imi place sa zbor cu avionul, dar pentru un job pot sa indur multe. Bun, primesc pe email biletul de avion, cu datele de cazare si in plus si o rezervare pentru o masina inchiriata si in acelasi timp ma intreaba tipa (viitoarea sefa) daca vreau sa plec mai devreme cu o zi (adica sambata) pentru a putea participa la un lunch organizat de companie intr-o vinarie. Bineinteles ca am acceptat. Doar nu puteam sa o refuz ...
Asta se intampla intr-o vineri, cred ca pe 2 Iulie. Intre timp primisem si scrisoare de la agentia imobiliara cum ca vine in inspectia de 1 luna si jumatate. Asa ca aveam treaba. Trebuia sa imi fac bagajul, sa fac o oarecare curatenie si ordine prin casa. Mare greseala am facut ca m-am apucat sa spal geamurile. In loc sa le curat cum trebuie, mai mult le-am mazgalit. Ma rog, am facut eu ce am facut si am terminat cu pregatirile.

L-am intrebat pe un prieten (Andu) daca poate sa ma duca la aeroport, a zis ca da si cam asta a fost ziua de vineri. Ma rog, a doua zi am ajuns la aeroport si am pierdut un pic vremea prin terminal. Cam micut terminalul. Ma gandeam ca are duty free sau alte balarii din astea, fara sa imi dau seama ca terminalul era numai pentru zboruri interne, asa ca nu era nici un motiv pentru existenta acestor magazine duty free. Cam asta a fost cu aeroportul. M-am urcat in avion si dupa aproximativ 3.30-4 ore am ajuns in Melbourne. Mi se spusese sa iau un taxi din aeroport pana la locul de cazare din city. Iau eu un taxi si ne punem pe mers. Frate, deci am mers cu taxiul ala de ma plictisisem. Evident si costul a fost pe masura. Acum nu stiu, probabil pentru cei mai vechi din Oz 50$ nu o fi o suma mare pentru acest tip de transport, dar mie mi s-a parut mare. Nu stiam la momentul respectiv ca o sa mi se deconteze.
Asa, ajung la hotel, de fapt un apart-hotel pentru ca practic era un studio care continea si o mica bucatarie cu tot ce iti trebuie pentru gatit (mai putin consumabilele), plus ca in dotare erau si ustensile de calcat rufe, iar pe hol era o laundry publica (adica pe bani 3$ spalatul, 2 $ uscatul si 1$ detergentul). Camera foarte ok, mai ales ca era platita de companie.

A doua zi pe la 11am, ma suna tipa sa imi zica, ca in 10 minute este la hotel sa ma ia si sa mergem la lunch. Cobor in fata hotelului, vine tipa cu o prietena de a ei si incepem “excursia”. Fara sa exagerez, cred ca am mers 1 ora si jumatate. Nu stiu pe unde naiba am ajuns, dar pana am iesit din Melbourne a durat cam 1 ora si un sfert. Si nu era aglomeratie, plus ca am mers mult pe autostrazi. Deci orasul mi s-a parut huge.

Ajungem la vinarie (care era de fapt un restaurant misto) si incepem sa ne bagam in seama. Eu ma simteam un pic nashpa la inceput si in Romania, cand ma duceam la evenimente din astea si mai cunosteam oarecum persoanele, dar aici unde nu cunosteam pe nimeni si mai ales se vorbea si in engleza era si mai ciudat. Am avut noroc cu o colega si sotul ei (Catalin & Cristina) care erau romani si care m-au pus oarecum in tema cu ce era pe acolo, dar la un moment dat tot in engleza trebuia sa vorbim pentru ca era nepoliticos fata de ceilalti (ma rog, asa ar fi trebuit sa facem,dar mai scapau cateva cuvinte in romana).

Ulterior am observat ca in companie (office-ul din Melbourne) se poate vorbi in 8 limbi: engleza, romana, spaniola, ebraica, sarba, italiana, greaca si afrikaans. Asta nu e rau. Mai ales ca tipul care stie ebraica, vine intr-o dimineata si ma intreaba intr-o romana pura : “Ce mai faci”. Am aflat ca tipul avea un amic roman in Bucuresti, de la care invatase cateva cuvinte.

Dupa cateva ore de stat acolo, am plecat cu tipul roman si sotia lui la alti romani pentru o vizita. Super de treaba oamenii astia. Primire super OK. Mai ales ca nu ne vazusem niciodata la fata (ne stiam doar de pe forumul de pe emigrare.info). Anyway, nu cred ca mai este nevoie sa zic ca, toti romanii pe care i-am intalnit in Perth si Melbourne au fost mai mult decat ok. Urmeaza Sydney, Brisbane, Adelaide, Hobart si Darwin. Sunt convins ca daca voi ajunge si pe acolo, voi da tot de oameni minunati asa cum au fost cei pe care i-am cunoscut pana acum.

Eeeee, si a venit prima zi de lucru. Trebuia sa ma duc pe la 8am sa iau masina de la compania aceea de inchirieri. Dupa cateva cautari am reusit sa ajung la compania respectiva (chiar daca mi s-au dat ceva indicatii eronate – in loc de Hertz era Budget si in loc de nr. 225 era nr. 295). Ma rog, ma urc in masina si observ ca este automata. Era prima oara cand ma urcam la volanul unei masini automate si sa merg singur. Mai vazusem eu la altii cu care am mers cam ce trebuie facut. Asa ca ce naiba era sa fac, nu puteam sa ma fac de kko. M-am urcat si am plecat. Mai greu un pic la inceput, dar dupa aceea a fost ok. Norocul meu ca aveam o aplicatie GPS pe telefon, ca altfel sigur nu ajungeam eu in ziua aia la firma. Dupa ce m-am pierdut un pic prin city ca tot se pierdea semnalul GPS, am reusit sa ies din city si sa ma duc in directia corecta. Dupa vreo 35 de minute si 20 km ajung la firma.
Si astfel am inceput eu primul job in Australia. Este oarecum pe pregatirea mea, mai trebuie sa invat multe, dar nu imi fac probleme pentru ca imi plac chestiile tehnice.

In sfarsit pot sa spun ca, cu obtinerea acestui job, s-a incheiat prima parte (cea mai importanta) a proiectului numit Australia. Urmeaza celelalte componente ale proiectului: o educatie cat mai buna a copilului, masina, casa. Incet, incet o sa se rezolve si acestea. Trebuie rabdare.

Dupa o saptamana de mers la servici, ca nu pot sa zic munca, pentru ca deocamdata este adaptarea la job si training, a urmat weekend-ul.

Ochisem eu de cateva zile acvariul din Melbourne (care era la 3 minute de mers pe jos de hotel) si m-am gandit sa ma duc. Inainte de asta stiam de la o prietena din Perth de turnul Eureka Skydeck, asa ca m-am gandit sa dau o tura pe acolo sa vad programul si pretul. Am ajuns langa turn si ma gandeam ca mi se face rau numai cand ma uit in sus, dar cand o sa fiu acolo … Dar, ca si cu multe altele, am zis ca daca nu pot sa fac asta inseamna ca e ceva in neregula cu mine. Ma rog. Am plecat de acolo si am ajuns la acvariu. Detalii nu prea am despre acvariu, sunt ceva poze puse in contul meu de pe Picassa.  Pot sa zic ca nu stiu daca merita 32,5$ biletul, dar asta e, e un obiectiv turistic care merita vizitat.
A doua zi, am fost la Eureka Skydeck unde am urcat in 40 secunde pana la etajul 88. In albumul cu Melbourne de pe Picassa, e si un filmulet cu coborarea in care se vede ce repede se coboara. Detalii nu am prea mute, decat ca pretul biletului este de 17,5$, restul sunt fotografiile de pe Picassa.

Dupa aceea, am plecat pe strazile comerciale (parca Bourke Street) unde am dat de un magazin Vodafone si am intrat ca sa imi schimb operatorul de telefonie. Pana acum am fost pe Optus, dar nu mi-a convenit deloc pentru ca am platit ca descreieratul pana acum (de cand am venit in Australia) aproape 200$ pe incarcarile telefonului. Asa ca am trecut la Vodafone (info. primita de la Andu) unde cu 20$/luna, pot sa vorbesc de echivalentul a 200$ in reteaua Vodafone si de echivalentul a 150$  in alte retele. Pare cea mai buna oferta de pe piata telefoniei mobile din Australia, de pana acum. Evident ca si costul unui minut de convorbire este de 90c, iar taxa de conectare este de 40c. Asa ca dupa un calcul simplu, rezulta ca primul minut te costa 1,3$, apoi cate 90c pentru fiecare minut consumat. Cel putin asa este la Vodafone. La Optus inca nu imi este clar de ce dracu’ am dat eu 200$ in 2 luni, mai ales ca nu am vorbit cine stie ce. Ma rog, am schimbat si acum sper sa fie ok. Cand vine Miri ii iau si ei un sim card la Vodafone si avem minute de vorbit intre noi sa ne saturam. 

Restul saptamanii a fost o rutina placuta. Trezit la 6.30am, mers in carciuma (a se citi restaurantul hotelului) pentru breakfast, apoi toaleta, parcare, calare pe masina si direct la firma. Seara inapoi acasa pe acelasi drum. Cam nashpa cu net-ul pentru ca la hotel costa 10$/2 ore cu limita de download de 20Mb. Norocul meu ca mi-a dat Catalin un modem pe care mai avea niste Gb de consumat si asa am mai avut si eu acces la net fara sa impacientez comania cu traficul de date.

Apoi a venit ziua de vineri cand mi-am luat zborul din Melbourne (la propriu) si am venit in Perth. Calatorie cu peripetii de la sediul companiei pana la aeroport. Frate, am cautat compania Budget (unde ar fi trebuit sa las masina inchiriata) cred ca juma’ de ora. GPS-ul ma ducea in balarii in zona aeroportulu. Pana nu am intrebat un nene unde pot sa las dracu’ masina si sa ma urc in avion, nu am stiut ce sa fac. Ma rog, intr-un final, am ajuns in locul corespunzator, am lasat masina si m-am dus mai departe la terminal. Ca de obicei, inainte de zbor, mi-a placut un VB la 7.8$ bucata, mult dar a meritat. Alte intamplari nu au mai fost pana am ajuns in Perth de unde m-a cules Andu si m-a dus acasa, unde am gasit cutia postala vandalizata si o scrisorica frumoasa de la agenta imobiliara cum ca e super incantata de felul in care intretin "investitia proprietarului". Am sunat-o pe agenta referitor la cutia mea postala dar mi-a intrat casuta postala. I-am lasat mesaj cu ce s-a intamplat si acum astept sa imi dea "advice".

Maine ma duc pana in Albany Hwy sa vad de o masina. Nu de alta, dar m-au obisnuit cu traiul bun oamenii astia de la job (am avut masina 2 saptamani in Melbourne).

Dau vesti mai incolo …

miercuri, 30 iunie 2010

finally, I get a job. Yuuupiiieeeeee


Am job in Perth, Australia.

So, la exact o luna si 3 saptamani de cand am aterizat pe aeroportul din Perth, Australia, incep munca. Evident acest lucru nu se putea intampla fara ajutorul romanilor care sunt in Australia (nu numai in Perth - care de altfel sunt cei mai minunati oameni pe care i-am intalnit intr-o alta tara). Pentru mine este o realizare deosebita. Speram sa obtin un job inainte sa imi vina fetele aici si vad ca am reusit. 

Incepand cu 5 Iulie incep treaba. Sambata plec in Melbourne pentru training, apoi ma intorc in Perth sa incep sa lucrez efectiv.

Nu stiu ce sa mai zic acum, decat sa le multumesc celor care mi-au fost alaturi.

Multumiri:
Gabi & Maria (Perth)
Catalin & Cristina (Melbourne)
Andu & Roxana (Perth)
Bogdan & Diana (Perth)
Bogdan & Kati (Perth)
Livia (Sydney)
Florin & Luminita (Perth)
Cristian (Perth)
Baiazid (Sydney)
Lucian (Brisbane)
Dan (Brisbane)
Darie (Perth)
Iulia (Tasmania)

Si nu in ultimul rand moderatorului (admin, proprietar sau ce este) forumului de pe www.emigrare.info. El a facut posibil ca eu sa intalnesc atatia oameni minunati. Multumesc!

Fiecare m-a ajutat cu ceva. Cu ce a putut fiecare si unii au putut foarte multe. Le multumesc tuturor si vreau sa le spun ca trebuie sa conteze pe ajutorul meu in orice situatie si nu numai ei. Stiu ca e posibil sa nu le placa ca am pus numele lor aici, dar tocmai din cauza aceasta am pus numele mici.

Cam atat, pentru ca sunt inca sub impresia acestei noutati minunate.



marți, 22 iunie 2010

am luat permisul de conducere

Asa, dupa ce m-am chinuit un pic sa dau examenul pentru permisul de conducere, am reusit in sfarsit sa il iau. Asta se intampla Joi pe 16 iunie 2010. A fost “frumos” pentru ca examenul era programat la ora 7.05 am in Joondalup (o suburbie care este cam pe la 30 km de city in nord). Inainte de examen de obicei se ia o ora de condus cu instructorul pentru a fi oarecum “incalzit”. Practic trebuia sa fiu la ora 6 am in Joondalup. Ca sa ajung acolo trebuia sa iau trenul de 5.30 am din city. Partea proasta este ca nu circula nici un autobuz la ora aia aici la mine in Como, care sa ajunga in city inainte de 5.30 am. Asa ca mi-am pus eu telefonul sa ma trezeasca la ora 4 dimineata si pana m-am pregatit de plecare s-a facut 4.40 am. Bine ca nu mai fumez ca mai pierdeam si cu tigarea si cafeaua cam 10 minute.

M-am gandit ca pentru a putea ajunge in city sa prind trenul de 5.30 trebuia sa plec cu bicicleta. Partea proasta era ca a mai si plouat un pic tocmai pe la ora aia. Ma rog, am plecat eu la 4.45 si m-am apucat sa dau la pedale pana in city. Pe drum ploaia ca la ea acasa, m-a cam facut fleasca, dar ce nu face omu’ pentru cauze nobile :)). Am trecut peste Narrow Bridge care avea niste lumini pe sub el si lumina apa, si frate am vazut fundul apei in mijlocul canalului navigabil. Cred ca avea cam 5-6 metri adancime (e o presupunere), dar am fost surprins sa observ ca este o apa asa curata la un rau care traverseaza un oras. Ma rog, pe drum m-a uitam ciudat la apa ca era intuneric si eu cu intunericul nu prea fac, casa buna, pana am auzit din bezna un chirait de era sa cad de pe bicicleta. Am accelerat cu pedalat-ul si dupa 20 m cand m-am simtit oarecum in siguranta m-am intors si am vazut ca era o prapadenie de rata care macanea la malul apei. Mda, nu a fost chiar asa frumos.

Apoi prin CBD, cand am ajuns, eram eu cu “cleanerii”. Mi s-a parut interesant ca nu mai vazusem niciodata oameni care vin la ora aia sa isi faca treaba sa curete, spele sau ce aveau ei de facut in city. Ma rog erau cam numai asiatici, dar asta nu prea are relevanta decat ca imi fac mie concurenta :)) Am aplicat si eu la niste joburi de acest gen. Sper sa iasa pana la urma o prapadenie de job care sa imi plateasca chiria.


Anyway, am ajuns la statia de tren care evident era inchisa ca am ajuns cu 20 minute inainte sa deschida si am inceput sa fac ture prin CBD. Am parcat bicicleta in fata statiei de tren (legata). Ce imi place aici ca poti sa mergi cu bicicleta pana la tren si sa o lasi acoolo fara riscul de a disparea (evident o legi cu un lant) vreo componenta. Poti sa urci cu bicicleta si in tren, dar numai in afara orelor de varf.  Ma gadeam sa ma duc la statia Wellington ca poate aia era deschisa, dar m-am gandit sa mai stau 5 minute. Bine am facut ca am ami asteptat un pic, pentru ca imediat a venit un nene si a deschis poarta de la statia trenului si am putut intra inauntru la adapost, unde am putut sa ma si usuc un pic.

Am ajuns eu in Joondalup, m-am intalnit cu instructorul si am inceput lectia. Dupa o ora ne intoarcem la Licence Centre si plec cu tipul care era assessor. Ne-am urcat in masina, si a inceput sa zica : Left pleeease, Right pleeease, At round about straight away pleeease. Frate ma dispera accentul ala. Ma rog bine ca era “citet”. Dupa cateva greseli de alea mele si o atentionare din partea lui sa ma uit la condus nu la ce completeaza el in formular, intram pe un fel de highway, unde eu mergeam in continuare cu 50 km/h si imi zice ca cica pot sa merg cu 70km/h. Bag eu tare si in fata vad un semnpe care scria 80. Bag si mai tare si cand trecem de semn ma intraba tipul cand trebuia sa accelerez, inainte sau dupa semn. Deja ma vedeam cu “fail” a doua oara. I-am zis ca trebuia sa accelerez dupa semn si a zis ok, “take right”. Cand am auzit de dreapta, l-am intrebat cu o fata disperata: “I am failed?”. M-a linistit si a zis ca nu si sa merg in dreapta. Ma rog am mers in continuare catre Licence centre unde am ajuns si am parcat. Inca nu stiam daca am luat permisul sau nu. Mai sta tipul cam un minut sa completeze formularul ala si imi zice cica: “Go inside to take your driver’s licence”. Apoi am vazut pe copia de la formularul ala ca luasem permisul. Super tare. Am iesit din masina sa ii multumesc tipului, dar el deja plecase si era pe la 10 metri departare.

Ma rog, nu mai conteaza, luasem permisul. Dupa o asteptare de vreo ora in fata centrului de licentiere am intrat si am facut cele cateva formalitati pentru eliberarea permisului.

Cam asta a fost cu permisul.
Felul in care arata permisul din Western Australia mai jos:



Intre timp mi-a venit si cardul care imi permite sa lucrez in constructii. Este de fapt si white si blue. Pentru ca pe fata este white iar pe spate este blue. Deci este in singur card care are ambele culori (ma rog, stiu ca albul nu este culoare, dar de dragul povestirii il definesc, ca fiind culoare).

Felul in care arata acest card mai jos: 



Intre timp, din pacate vesti despre angajare nu prea sunt. Am fost joi la un interviu de la care am ceva sperante, dar deocamdata nu stiu. Mai vedem …

sâmbătă, 12 iunie 2010

5 weeks ...

Acest post o sa aiba mai multe sectiuni. In primul rand veau sa postez un mesaj de la un prieten, care mi-a placut prin abordare si este pacat sa il tin numai pentru mine (inainte sa il postez i-am cerut permisiunea, pe care mi-a si acordat-o). Precizez pentru cei care nu au simtul umorului ca urmatorul pasaj trebuie tratat ca un pamflet.


“Bai Aussie, te misti repede. "Rapido, subito", eh? Parc-ai fi Speedy Gonzales (adica mexican in State :))Mi-a placut faza aia cu palinca, solfadeina si powerbook-ul. Ca tot ai fatza de gagiu bronzat pe nume As-hali Salam Danam pus pe probleme. (Nu scriu cuvinte-cheie periculoase ca poate filtreaza astia din guvern mailurile si te vezi saltat in miezul noptii si pus pe o barca catre o vacanta permanenta. Nu sunt sigur de "salam" - asta e periculos? :)).
Ma surprinde ca romanii de acolo sunt asa de ok (pai io n-am pupat surprise-party nici de la nevasta, cand am facut 30 de ani, daramite de la straini). Asta poate insemna trei chestii:
1. BUNA - Au petrecut suficient timp acolo ca sa scape de sechelele romanismului de genul "sa moara si capra vecinului" si sa asimileze atitudinea relaxata care vine la pachet cu traiul decent al unui om civilizat.
2. PROASTA - Romanii (sau strainii, in general) sunt atat de marginalizati acolo incat singurul lor mod de a interactiona social este "prin noi insine".
3. CEL-MAI-PROBABILA - Toti romanii din Australia sunt membri ai unui cult secret cu intentii morbide (dominatie mondiala, A Doua Venire, bere gratis prin lege, etc.)…….A trebuit sa te duci tocmai in Australia ca sa faci si tu niste miscare. Nici n-o sa te mai recunoasca nevasta-ta fara burdihan, dupa enshpe mii de kilometri facuti pe bicicleta.Orasul pare misto, din descrierea ta. Imi place ca povestesti de multe spatii verzi. Nu-mi place ca inteleg ca nu prea sunt magazine imprastiate, ca la noi, sunt doar niste centre comerciale care sunt cam departe si tre' sa mergi cu masina sa faci cumparaturi.Cred ca stii ca pe-aici merge din ce in ce mai prost. Vezi pe ziare.com. Bugetarii tot zic ca o sa faca greva (au si facut, cica, pe 31.05, dar din aia 1 milion au aparut doar 400.000. Probabil restul au profitat de "liber" ca sa mearga la gratar). Ieri am trecut pta Victoriei si abia erau trei floci in ploaie la protestat. Cred ca erau mai multi jandarmi. Deh, solidaritatea la romani. Si acuma e greva full metrorex si partial ratb (in mod ciudat, traficul a fost ieri chiar mai bun decat atunci cand nu e greva). Peste tot merge prost, am mai multi clienti care se vaita si intarzie la plati.Cum e cu criza in Australia? Acuma ca esti acolo iti dai seama mai bine, ca altfel stiu ca imi spuneai ca nu se simte.Mie mi se pare ca te-ai miscat repede si bine. Daca rezolvi si cu slujba, te-ai scos. Sa mai scrii despre impresiile cultural-artistice (daca le pui pe blog, oricum le vad acolo)."Haidi pa", ca sa citez un clasic in viata :)”
Apreciez tot timpul tipul acesta de mesaje.


Dupa acest comentariu trec la a doua sectiune:
Pentru cei care vor sa afle detalii despre pasii de emigrare pot sa le dau doar cateva directii. Nu sunt agent de emigrare asa ca nu pot sa gasesc solutii pentru cazuri delicate. Altfel, procedura generala pentru emigrare in Australia este urmatoarea:
- Acceseaza site www.immi.gov.au
- Cauta booklet 6 (o brosura cu toate informatiile necesare unui doritor de emigrare in Australia)
- Citeste cu foarte mare atentie aceasta brosura. Daca, sau cand te impotmolesti cauta pe forumul de la emigrare.info la sectiunea corespunzatoare, raspunsuri la intrebari. In cazul in care inca ai nelamuriri, deschide un nou topic (in general cam toate intrebarile au raspuns pe acest forum – trebuie sa cauti). Ti se va raspunde cu siguranta. Mie mi s-a raspuns de fiecare data. Raspunsurile au fost mai mult decat pertinente si le multumesc si acum celor care m-au ajutat de-a lungul procesului de emigrare. Intrebarile trebuie sa fie concrete, nu de genul: “vreau sa emigrez, ce trebuie sa fac”. Trebuie sa fie de genul: Am citit x, y, z documente referitoare la emigrare, care m-au trimis la documentele a,b,c, dar inca am o nelamurire: bla bla bla bla
Daca ai o situatie speciala, cauta ajutor profesionist (agenti de emigrare). In general am vazut ca are referinte foarte bune un anume George Lombard (il poti gasi pe britishexpats sau pe google.com). Probabil mai sunt si altii, dar acesta este cel mai vizibil pe acel forum. Nu este recomandarea mea, este pur si simplu o parere. Eu personal mi-am facut toate actele de emigrare pentru mine, sotie si copil fara nici un ajutor profesionist (agent). La inceputuri (acum 2 ani) m-am interesat la niste agentii, dar nu am fost multumit de raspunsurile lor, asa ca m-am apucat sa fac actele singur. Am reusit sa le fac fara probleme mari.
Dupa ce ai citit brosura uita-te la adresa aceasta:
http://www.immi.gov.au/skilled/general-skilled-migration/175/eligibility-applicant.htm
pentru a-ti calcula punctajul necesar pentru emigrare.Daca ai depasit 120 de puncte inseamna ca poti sa te apuci de treaba (assesment, IELTS, traduceri).
Mai exista si posibilitatea unei sponsorizari din partea unui stat (de aceasta sponsorizare am beneficiat eu). Daca ai sponsorizare din partea unui stat exista posibilitatea sa beneficiezi de prioritate la procesarea dosarului si/sau o un passmark mai mic. Sponsorizare nu inseamna ca primesti foloase materiale sau “kile de bani in cont”. Pur si simplu sponsorizarea din partea unui stat inseamna ca acel stat te doreste acolo. Nimic in plus. Nu te asteapta nimeni din parte autoritatilor cu stegulete sau baloane colorate.
Cam atat stiu eu ca se poate face. Astept intrebari pe email (marcus.bratu@gmail.com) cu intrebari pertinente despre emigrare.
Din pacate la acest moment (12 Iunie 2010) DIAC a suspendat acceptarea aplicatiilor pentru obtinerea vizei. Cel mai probabil o sa ii dea drumul dupa 1 Iulie 2010, dar nu este o certitudine. In orice caz, ce am citit zilele acestea prin ziare, scrie ca somajul in Oz a scazut. De exemplu in WA a scazut de la 4,5% la 4,1%. Sunt niste cifre foarte interesante, chiar daca eu sunt printre cei 4.1% (adica “between jobs” – sau in traducere libera: somer).


Asa, acum sa trec si la ce am mai facut.
Pai de cand nu am mai scris, pot sa zic ca am primit raspuns de la KM cum ca nu sunt asa de bun ca sa ma angajeze, si ca mi se doreste succes in continuare. Scriu in special referitor la joburi pentru ca asta ma intereseaza acum. Am avut cateva interviuri, de la care inca nu am nici un raspuns si acum sunt un tip care beneficiaza de o vacanta prelungita. Ma rog, asta nu inseamna ca nu sunt un “job hunter”. In fiecare dimineata cand ma trezesc, ma pun la calculator (s-a dus dracu’ tigarea si cafeaua – pentru ca nu mai fumez, iar cafeaua fara tigare nu merge … si in plus combinatia asta tigare + cafea duce la costuri extrem de mari pentru mine – un pachet de tigari, habar nu am marca, se duce cam pe la 15$ asa ca e mai sanatos sa nu mai fumezi :D), si ma apuc de cautat joburi. Din pacate concurenta pe zona de IT este destul de mare. Sunt multi frate care poseda cunostiinte despre IT :D. Din pacate cred ca e aceiasi chestie ca si in Romania cu aplicatiile pentru joburi.
Tin minte ca atunci cand am plecat din KM Ro si s-a dat anunt pentru postul meu, au venit o gramada de aplicatii. Multe dintre ele care nu aveau absolut nici o treaba cu jobul. Am eu o banuiala ca si aici se intampla acelasi lucru. Spam de CV-uri pentru joburi pe IT. Probabil nu numai pe zona de IT. Anyway, azi (12 June 2010) am facut un curs online pentru a obtine un card care iti da posibilitatea sa lucrezi pe santiere. Se numeste white/blue card (o sa vad culoarea cand o sa il primesc - inca nu imi dau seama care e diferenta intre white card si blue card) si consta in pregatirea viitorului muncitor in constructii despre protectia muncii. Ma rog, nu este mare chestie, in 2-3 ore cat citesti respectivul curs si raspunzi la intrebari (totul online) se rezolva. Costa 65$. Este un pret bun. Acum ma gandesc sa obtin o certificare ca si OH&S, dar e cam scumpa (2400$) si nu sunt sigur ca gasesc job imediat dupa ce termin cursul. Anyway, sunt un job hunter now. Asa ca am ce face …

luni, 31 mai 2010

am ajuns in Australia

Tin sa precizez de la inceput ca acest post va fi foarte lung. Acopera primele trei saptamani de la sosirea mea in Perth, Australia. Asa ca sunt multe de povestit. Poate nu sunt toate in ordine cronologica sau poate apare pe undeva o oarecare discrepanta in povestire, dar am scris si scriu cand am timp. 

Si a fost plecarea. Pe 7 Mai la 16.25.
Cum am mai spus, am plecat de acasa cu pustoaica si cu sotia, am mai luat din trancanale sa duc la soacra-mea, bagajele sotiei si ale pustoaicei, etc. Am lasat bagajele la soacra-mea, mi-am luat la revedere de la Sonia (norocul meu ca era ocupata cu colorarea unei carti) si apoi am plecat cu sotia la tata sa il iau si sa mergem spre aeroport. Pe drum i-am cules si pe fratele meu si pe mama.
Ma rog, am ajuns la aeroport, din pacate cam prea devreme. Am ajuns la 12.30 si avionul era la 16.25, dar voiam sa fiu sigur ca am suficient timp pentru plecare. Am mai stat prin aeroport vreo 2 ore cu ai mei, am fumat jumatate de pachet de tigari, si intr-un tarziu cand s-a deschis checkin-ul pentru Istanbul m-am dus si am predat cele doua bagaje de cala. Au fost in total 36 Kg si am platit la Tarom in plus pentru 16 Kg, 64 euro. A meritat pentru ca mi-am pus cam toate hainele pe care le aveam. Ma rog, in afara de cateva costume pe care o sa le primesc prin Cargo Tarom.

Asa, am pus bagajele, mi-am luat la revedere de la sotie, parinti, frate si am plecat la filtrul de securitate. Am trecut ca prin branza fara nici o problema, cu toate ca imi era oarecare teama ca eu am o fata de infractor si ma gandeam ca o sa ma opreasca pentru controale mult mai amanuntite :)). Ma rog, m-au descaltat si m-au pus sa imi scot cureaua ca tot facea bip sculele lor. Am trecut mai departe si m-am oprit in zona de duty free. Am zis eu intr-o alta postare ca imi este frica de zbor si ca o sa ma tratez cu ceva lichide inainte de imbarcare. Zis si facut. Am luat 2 beri din acelea mici de 330 ml la 15 lei bucata si parca am inceput sa prind curaj sa ma urc in avion. Am mai dat niste telefoane la prieteni si la 4.00 pm, cand a inceput imbarcarea m-am urcat in avion.
Zborul a fost scurt si linistit pana in Istanbul unde, dupa ce am aterizat am mers cam un km pana la cealalta poarta de imbarcare spre Dubai. A fost suficient timp dupa parerea mea, dar cu zborul sotiei si pustoaicei, nu vreu sa risc nimic si de aceeea le-am asigurat 4 ore in Istanbul. Nu cred ca ii face absolut nici o placere Mirelei, dar mai bine o asteptare mai mare si un risc mai mic decat sa piarda avionul din diverse motive.

Din Istanbul am plecat catre Dubai unde am ajuns 4 ore mai tarziu (nu mai dau ore ca ma incurc in ele, cu ore locale, cu ora Romaniei, cu ora din Perth). Zborul a fost tot linistit si fara probleme, chiar daca eu ma infioram la fiecare tremurat al avionului. Am aterizat ok in Dubai si iar a trebuit sa fac o excursie prin tot terminalul ala. M-am invartit putin prin duty free ca voiam sa imi cumpar un MacBookPro de 13”, dar cand am vazut ca era mai ieftin la Media Galaxy in Romania, m-am lasat pagubas. Mi-am promis ca o sa imi iau unul cand o sa primesc primul salariu in Australia.
 
Asa, dupa vreo ora ma imbarc in avionul de Perth. Mai micut decat cel cu care venisem din Istanbul. In gandul meu, frate cu asta trec eu oceanul? Imi venea sa ma stramb la ei, dar ce naiba rezolvam? Asa ca m-am urcat in avion, m-am pus la locul meu, si m-am pregatit sufleteste sa sufar :)). Dupa decolare a venit insotitoarea de zbor sa ma intrebe ce vreau de baut si evident ca i-am zis sa imi dea o bere. Culmea ca mi-a si adus :D. Nu ma asteptam ca cei de la Emirates sa serveasca bauturi alcoolice pasagerilor. Dupa vreo 2 ore am mai baut una si apoi am inceput sa motai in scaun. Un scaun care cred ca era facut pentru puscariasi, special ca sa chinuie pe ala care se aseaza. Ultra super incomod. Ma rog am suportat cat am suportat, dupa vreo 8 ore incepusem sa fac ture prin avion de plictiseala. Erau ceva filme, dar numai de filme nu prea imi ardea mie.
 
Cam asta a fost. Am aterizat cu bine in Perth, am trecut ca prin branza pe la controlul vamal, si m-am intalnit cu Gabi care ma astepta in terminal. Evident cand am trecut pe la vama am bifat primele 3 puncte de pe formularul acela pe care ti-l da in avion. Printre ele apar si arme, droguri, medicamente periculoase, seminte, bunuri care sa insumeze peste 900$ si alte balarii. M-au intrebat de ce am bifat acele puncte si le-am zis ca am o sticla de palinca, 2 cutii cu solphadeina (analgezic pentru dinti) si un laptop Mac de 5 ani. Pe primul vames l-a pufnit rasul si mi-a zis “OK you are all right“. Dupa ce mi-am luat si bagajele de la cala am ajuns la altii care au vazut ca am ceva de declarat si au pus bagajele pe o banda sa le verifice cu razele lor X. Unu’ a inceput sa se uite cam ciudat si mi-a zis sa deschid unul din bagaje (era trollerul de cabina pe care il luasem cu mine in avion). Cand a vazut router-ul wireless s-a linistit si a zis “Ok you can go”.
 
A doua zi am fost putin plecati pana la un shopping center si cand ne intoarcem era pregatita o mica petrecere surpriza de bun venit cu trei familii de romani din Perth. Am ramas placut impresionat de primirea care mi s-a facut. A fost prezent inclusiv un tort mare in forma continentului Australia.
E greu de crezut ca niste oameni care nu te-au vazut niciodata te primesc asa de calduros. Dar uite ca se intampla. Si sunt romani plecati afara, asa ca vorba aia cum ca romanii care sunt plecati din tara sunt nashpa, la mine nu s-a aplicat.
 
De luni m-am apucat de treaba. Cautasem de duminica pe net niste case de inchiriat si de luni m-am dus in zonele respective sa vad cam cum arata. Mi-a imprumutat Gabi un Street Directory si am inceput sa caut prin oras adresele. Am umblat pe jos frate de nu mai stiam de mine. Si luni si marti. De fapt marti deja nu prea mai puteam sa merg, pentru ca facusem bataturi la talpi. Dar niste bataturi frate cat o moneda de 50 bani. Mari. Si dureroase. Parca mergeam pe ace. Ma rog in 3 zile mi-au trecut. Dar cele 3 zile am suferit tare :)). Am umblat pe la vreo 6-7 adrese si am inceput sa imi fac o idee despre cum este orasul si cam cum sa ma orientez. Apoi am invatat sa utilizez autobuzul, trenul si feribotul. Parea mai comod decat sa merg pe jos kilometri intregi :)). Deja era un pas imens in fata.
 
Marele meu telefon iPhone 3Gs pare sa fie un mare bullshit pentru ca nu prea imi vede satelitii. In Clarkson sau un pic mai la nord zicea ca nu are semnal deloc. Prin zona de city vad ca nu are probleme prea mari, dar nu pot sa ma bazez numai pe el. Asa ca e bine sa am un back-up cu mine tot timpul. Am Ghidul strazilor varianta australiana :)).
Intr-un tarziu, pe la sfarsitul saptamanii vad un apartament cu 2 dormitoare in Como (o suburbie in sudul cbd-ului la 15 minute de city cu autobuzul) destul de dragutel. Am aflat cand este deschis pentru vizionare si am fost prezent acolo.
 
Apartamentul are 2 dormitoare si un living. Repet si eu acelasi lucru pe care l-au spus si altii. Se numeste 2 bedroom unit, chiar daca are de fapt 3 camere. Practic, ai 2 dormitoare si un living. Living-ul are un spatiu special amenajat pentru bucatarie. Din pacate, apartamentul desi este cel mai misto din cate am vazut (la banii astia) sta prost la capitolul aer conditionat, masina de spalat si balcon unde sa uscam rufele. Adica sunt ilustre dar lipsesc cu desavarsire. Si nici spatiu unde sa pun o masina de spalat nu am. Exista in cladire o laundry cu masini de spalat pe bani (3$ “spalatura” de 30 minute), dar respectivele masinide spalat nu mi-au facut o impresie foarte buna. O sa vad cand vine si Mirela ce zice si ea. Nu are climatizare asa ca la iarna o sa fie racoare si la vara prea cald. Pentru iarna o sa iau un calorifer electric, iar pentru vara sper sa iau un aparat de aer conditionat portabil. Nu este prea placut, dar am suficient spatiu pentru 3 persoane la un pret destul de rezonabil pentru zona aceasta. In schimb este extrem de bine pozitionat. Am un parc mare chiar peste strada, un spatiu de joaca pentru copii si un barbeque.
 
Sper sa nu fie cazul sa stau ani intregi aici. Chiar daca este ok, parca vreau sa ma mut si eu la o casa pe pamant, chiar si cu chirie. Asta este unul din motivele pentru care am emigrat in Australia.
Ma rog, am luat de la tipa care a prezentat apartamentul o carte de vizita ca sa vad pe unde este localizata agentia imobiliara. Cand am vazut unde este m-am luat cu mainile de cap. Eu stateam in Clarkson atunci, iar agentia era in Leeming, deci distanta era cam de vreo 70 km. Ma rog, mergeam cu trenul, dar din pacate ca orice lucru bun si frumos, acesta costa. Mi s-a luat de pe cardul SmartRider cam 6 dolari drumul.
 
Am uitat sa spun ca luni, imediat dupa ce am venit, la sfatul lui Gabi, am luat un card SmartRider pentru calatoriile cu trenul, autobuzul sau feribotul. Daca mergi cu cardul aceesta, ai o reducere de 15%. Daca iti mai atasezi si un cont bancar pentru incarcare automata din cont, mai primesti inca 10% reducere. Deci in total 25 % reducere. Care se cam simte, la cat costa transportul pe aici.
Anyway, in primele doua saptamani am spart cam 65$ pe transport. Asta pana mi s-au activat toate balariile acelea de care ziceam cu incarcare automata din cont.
Acum o sa platesc mai putin cu 25% fata de tariful normal.
 
Si sa revin. Am plecat la agentie sa aplic pentru apartamenul asta de care ziceam. Am uitat sa zic ca la vizionare mai erau niste indieni sau pakistanezi ca nu mi-am dat seama prea bine si doua tipe mai in varsta care pareau localnice (adica englezoaice din Australia). In sfarsit, am facut excursia pana la agentie unde am aplicat. Aici ca o paranteza, am primit super sfaturi de la Gabi si Maria despre ce acte trebuie sa am cu mine la agentie ca sa aplic fara probleme. In general e bine sa ai un permis de conducere (la mine a mers si ala romanesc – varianta noua care nu are traducere in engleza), un extras dupa contul bancar (preferabil cu cati mai multi bani in cont – nu a fost cazul la mine, dar vad ca a tinut), un pasaport cu o viza corespunzatoare :D, o fata (fatza) cat mai caucaziana posibil si cel putin doua referinte locale. Eu i-am dat ca referinta pe langa Gabi si Catalin, inclusiv o scrisoare de la administratorul de bloc din Bucuresti, evident traducere legalizata in care scria ce bun, frumos si devreme acasa sunt :)).
 
Ma rog, am aplicat, am platit o taxa echivalenta cu prima chirie, care se numeste option fee si apoi am plecat. Mare greseala am facut ca nu m-am uitat initial la orele la care venea autobuzul. Am uitat sa spun ca dupa ce ajungeam cu trenul in zona, mai trebuia sa iau autobuzul vreo 7 statii ca sa ajung la agentia imobiliara. Asa ca m-am dus in statie si am asteptat. Si am asteptat. Si am asteptat. Cam o jumatate de ora. Nu stiam ce se intampla. Apoi vad pe un stalp din statia de autobuz ca pot sa trimit un sms cu numarul statiei si sa imi transmita inapoi orarul autobuzului. Zis si facut. Primesc sms in 3 secunde si vad ca urmatorul autobuz vine peste o ora. Imi venea sa urlu de draci. Am asteptat ca nu aveam ce sa fac si inca nu cunosteam zona prea bine. Dar mi-am promis ca data viitoare o sa casc ochii mai bine la orele la care vin autobuzele.
Aplicatia aceasta am facut-o intr-o joi si mi-au spus ca in doua zile lucratoare imi dau un raspuns. Dupa calculele mele, cel mai devreme puteau sa imi dea un raspuns in lunea urmatoare.
 
Evident ca luni nu m-au sunat si am sunat eu la agentie sa ii intreb de sanatate (la sugestia lui Gabi). Mi-au zis ca inca nu au un raspuns de la proprietar si ca ma suna dupa o zi. A doua zi m-a sunat o tipa de la agentie sa imi zica ca are nevoie de ceva detalii suplimentare cum ar fi ce ocupatie am si daca imi caut de lucru (… ha ha ha ce gluma buna – ei ce credeau ca am venit in Australia sa frec menta pe malul oceanului?). Ca cica intreba proprietarul. Ma rog, i-am spus ca lucrez in IT si ca imi caut de lucru si ca am deja 2 interviuri aranjate (bagat din top evident) si ca in curand o sa am si job si sa nu isi faca griji ca sunt ok. Mi-a spus si Gabi cu Maria ca i-au sunat de la agentie (ii dadusem pe ei ca referinte).
I-am dat detaliile pe care le-a cerut si apoi ma suna in 10 minute sa imi zica, ca am fost acceptat ca si chirias. Am stabilit detalii sa ma duc la agentie a doua zi sa semnam contractul si cam atat a fost pentru ziua aceea.
 
Mai deschid o paranteza. Tot in perioada asta m-am interesat ce trebuie sa fac pentru a avea permis de conducere. Pai, evident ca si in Romania trebuie sa dai un test teoretic si un test practic. Testul teoretic l-am dat luni pe 17 Mai, l-am luat si apoi m-a programat pentru testul practic pentru vineri 21 Mai. Intre timp mi-a dat Roxana un numar de telefon de la un instructor cu care facuse si ea si Andu scoala si mi-a zis sa il sun ca este ok ca si instructor. L-am sunat si apoi imi zice ca nu are cand sa vina vineri cu masina ca are alte programari. Mi-a zis ca ma suna mai tarziu ca sa imi spuna cand poate sa facem o ora de condus si apoi sa imi reprogrameze testul practic. M-a sunat si imi zice ca poate de abia vineri pe 28 Mai sa facem o ora de condus si apoi pe 3 Iunie sa dau testul. Parea mult dar, am zis ca nu mor acum 1 saptamana fara permis de conducere. Oricum nu am masina asa ca nu conta prea mult si aveam si altele de facut. Inchid paranteza.
 
A doua zi (pe 19 Mai) m—am dus la agentie unde am stat de vorba cu “property manager” ca asa se numea tipa cu care incheiam contractul. Mi-a explicat ce si cum cu apartamentul, ma rog ea vorbea eu ma uitam la ea cu o fata “extrem de interesata”, nu de alta dar intelegeam cam 50% din ce imi spunea. Era o australianca get beget. Adica pentru ea nu exista sfarsitul unui cuvant si inceputul altui cuvant. Era o propozitie continua fara absolut nici o pauza. Trebuia sa imi dau seama cand se termina un cuvant si incepe altul ca sa imi fac o idee despre ce abera pe acolo :)). M-am uitat pe acte, le-am citit si pareau in regula asa ca am semnat.
Am plecat si dupa cum ma asteptam aveam de stat dupa autobuz cam vreo ora. Asa ca m-am uitat pe harta si am vazut ca pot sa merg oarecum pe traseul autobuzului pana spre statia de tren. Am luat-o la picior si am trecut pe langa o scoala.
 
Frateeee, cand zic scoala astia au scoala plus vreo 2 terenuri de fotbal, plus cateva terenuri de tenis de camp, plus ce or mai avea prin spatele gardurilor, cred ca se intinde pe cateva hectare. Deci scoala aia mi sa parut huge. In gandul meu eram super fericit. Ma si gandeam ca Sonia o sa faca scoala intr-un loc normal. O sa ma uit si la scoala care este aproape de noua casa in Como, sa vad daca este la fel de ok.
 
Am plecat de la agentie si m-am gandit sa trec pe la apartament sa vad cum este si prin imprejurimi. Am ajuns si am inceput cercetarile. Initial mi se parea cam urata intrarea in bloc (cand zic bloc, zic o chestie de 2 etaje, iar intrarea in apartamente se face de pe hol exterior), dar apoi am vazut ca majoritatea blocurilor sunt asa.
 
Mi-a placut ca in fata blocului, peste drum este un mare parc, cu un loc de joaca pentru copii si un spatiu amenajat pentru barbeque, iar daca trecem peste autostrada (pe o pasarela), ajungeam pe malul raului Swan unde este si o zona amenajata pentru plaja. Asa ca nu trebuie sa merg 20-30 km pana la ocean unde sunt valuri destul de mari din cate am auzit de la Roxi, ci pot doar sa traversez o pasarela si duc pustoaica la plaja. O sa pun poze suficiente pentru exemplificare, dar asta cand o sa am net. Momentan toate acestea le scriu offline si sper ca in cateva zile sa am si net si sa le pun pe blog.
 
Aici trebuie sa fac o paranteza. In general, in unele parcuri se gaseste si un spatiu special amenajat pentru barbeque, adica un gratar, dar nu gratar cum il stiam eu din Romania, ci un fel de tava care are incalzire pe baza de curent electric sau gaze si pe care poti sa iti gatesti micu’, puiu’, sau ce vrei tu sa iti frigi. Gabi mi-a spus ca sunt gratuite si curentul sau gazele sunt platite de autoritati. In plus in aceste zone nu poti sa vii cu lemne sau carbuni sa faci un foc si sa pui un gratar. Il folosesti pe acela existent. Evident la sfarsit ai obligatia sa il lasi in aceiasi stare in care l-ai gasit. Adica curat. Inchei paranteza.

Ma rog, am plecat de la apartament si am luat un autobuz (nr. 30 si 31 circula pe aici) pana in Wellington Station. Wellington station este un fel de terminal pentru trenuri si pentru autobuze, localizat foarte aproape de city (sau cbd cum vreti sa ii spuneti). De aici poti sa iei autobuze sau trenuri catre toate directiile acoperite de TransPerth. Ceea ce este misto este ca fiecare linie (sau aproape) are locatia ei unde opreste. Asa nu se creeaza aglomeratie. La fel pe strada cea mai importanta pentru business St. Georges Terace, aproape fiecare linie de autobuz are locul ei unde opreste in statie. Mi s-a parut o idee excelenta.
 
Intre timp cand cautam casa si aplicam pentru joburi am facut si ceva cumparaturi pentru casa cum ar fi: mop, matura, aspirator, patura, plapuma, perne, umerase, un kit de bucatarie (care contine cam tot ce ai nevoie pentru bucatarie – oale, farfurii, tacamuri, pahare, etc.), o trusa de scule, cos de gunoi, tigaie :)), un filtru de apa (aici nu exista apa minerala – doar plata care este scumpa rau si nu merita sa cumperi din moment ce ai un filtru de apa, si un fel de sifon “Soda water”), lichide pentru dezinfectat, fier de calcat, masa de calcat, un fel de uscator de rufe portabil, ma rog cam ce ii trebuie omului prin casa ca sa traiasca cat de cat.
 
Ca si magazine, aici sunt Wolworth si Coles pentru mancare (mai ieftine) si K-Mart si Big W pentru diverse obiecte pentru casa si sportive. Acestea se inchid pe la 5 sau 6 in timpul saptamanii cu exceptia zilei de joi cand sunt deschise pana la 9. Mai este inca un magazin alimentar (IGA) cam de dimensiunile magazinului Billa si care este deschis 7 zile pe saptamana de la 7 am la 9 pm. Evident ca este mai scump un pic. Apoi, alcool nu gasesti in super market. Sunt magazine specializate care vand numai alcool, complet separate de celelalte magazine.
 
In general toate magazinele de mai sus sunt grupate in niste Shopping Centre. Este cate un Shopping Centre cam la fiecare suburbie. In suburbii nu gasesti magazine decat in aceste Shopping Centre. Eventual mai gasesti magazine prin zona statiilor de tren. Dar nu sunt multe. In aceste Shopping Centre mai gasesti doctori, farmacii, biblioteca, agentii de recrutare si diverse alte business-uri de care are nevoie omu’.
 
Apoi a venit marea zi a mutarii. M-am mutat sambata pe 22 mai 2010. M-a ajutat Gabi cu masina sa transport toate bagajele si cumparaturile. Era masina plina, eu eram pe undeva prin spate acoperit cu toate lucrurile. De abia ma vedeam din fata.
 
Am adus toate lucrurile sus in apartament si evident ca s-a deschis o sticla de sampanie si am baut cu Gabi si cu Maria in cinstea noii mele case. Dupa ce au plecat m-am apucat de curatenie ca sa pot dormi noaptea in noua casa. Aveam dezinfectant si o carpa noua asa ca m-am apucat de frecat. Am inceput cu baia si dupa o ora nu mai puteam de maini, ma dureau de nu mai stiam de mine. Dar am continuat ca sa pot folosi baia. Apoi m-am apucat de dormitor ca sa am unde sa dorm. Dupa ce am terminat cat de cat am zis sa vb cu Andu si cu Roxi. I-am sunat si i-am intrebat daca trec pe la mine sa le prezint noua casa. M-au intrebat daca am televizor, evident ca le-am zis ca nu am si s-au oferit sa aduca un televizor (pe care mi-l promisesera de cand eram in Romania). Zis si facut, au venit cu televizorul si in sfarsit aveam si eu in casa ceva care sa vorbeasca. Pana sa vina ei cu TV-ul ascultam AC/DC pe calculator. Era ok dar na, ca romanu’ daca nu are TV parca nu se simte bine.
Cam asta a fost cu mutarea.
 
Dupa ce am semnat contractul cu agentia, m-au sunat unii de la o firma Connectnow sa ma intrebe daca nu vreau sa conectez utilitati la noua proprietate. Evident ca le-am zis ca vreau energie electrica, telefon si internet. Mi-au zis sa intru pe site-ul lor sa imi fac un cont si sa imi aleg ce vreau. M-am dus la un net café si am intrat pe site-ul lor.
 
Am ales energie electrica, telefon de la Telstra si cam atat. Vazusem pe niste autobuze o reclama la o companie care dadeau net la un pret mult mai bun decat cei de la Telstra. Pretul la Telstra: 60$/luna pentru 12Gb transfer date. Pret la TPG: 40$/luna pentru 40Gb. Am ales de la Telstra cel mai ieftin abonament pentru telefon de 20$/luna si apoi am aplicat pentru net la cei de la TPG.
Asta se intampla vineri pe 21 Mai. Luni la 12 cica trebuia sa vina cineva de la Telstra sa imi conecteze linia si sa platesc taxa de 125$. Eram multumit ca apreciam ca dupa ce ma mut la maxim 3 zile o sa am si net si o sa ma apuc cum trebuie de cautat joburi. Luni astept eu pe tipul de la Telstra, care evident ca nu a venit, asa ca ma duc prin city la un net café sa mai verific email-ul si vad ca primesc mail de la TPG ca nu se poate sa ma conecteze la net pentru ca nu am linie telefonica.
 
M-au apucat spumele. Am plecat de la net café ca nu stiam ce sa mai fac si m-am dus acasa. Ma enerva ca faceam pana in city cam 40 minute cu bicicleta si plus efort. Ma rog. Ajung acasa si ma invarteam fara nici un motiv. I-am suant pe aia de la Connectnow sa ii intreb de ce nu a venit ala de la Telstra si imi zice un indian ca trebuie sa contactez direct Telstra. In gandul meu imi venea sa il balacaresc si sa il injur dar m-am abtinut. Stiam ce inseamna sa lucrezi la un call centre. Ma rog, am sunat la Telstra si dupa 10 minute cat am stat pe hold am renuntat la idee. Mai ales ca sunam de pe mobil. Am intrat pe net de pe telefon si am inceput sa balalai pe net dupa Telstra. Am vazut la un moment dat ca pot avea un chat online cu un consultant de la Telstra. Zis si facut. Am stat cam vreo 2 ore ca sa ma inteleg cu tipul, asta nu din vina lui sau a mea ci din cauza conexiunii GPRS de aici de unde stau. Anyway, m-am lamurit ca abonamentul ala cel mai ieftin pe care l-am facut nu permitea sharing de net de la alt provider. I-am zis sa imi schimbe abonamentul cu urmatorul care permitea sa am net de la un alt provider si asa am terminat ziua.
 
Cat am vorbit pe chat cu ala de la Telstra m-am apucat sa si gatesc. Am facut o mancare de mazare cu carne de pui. Dar, cum sunt emigrant si incerc sa iau totul pe buget mic, am observat ca mazarea congelata pe care am luat-o la 3$ punga de 1 kg de la Coles, nu era ca aia pe care o faceam eu in Romania cu mazare de la Bonduelle. A trebuit sa fierb la ea cam 5 ore, pana a inceput sa aiba un gust cat de cat. Evident carnea de pui s-a facut varza :)). Ma rog, tot in timpul asta ii trimit un mesaj lui Bogdan ca zicea el ca are un telefon care il primise si el cand a venit in Australia si pe care poate sa mi-l dea. A zis ca nu putea sa vina in seara aia si ca vine a doua zi sa mi-l aduca. Era super ok.
 
Iar deschid o paranteza. Dupa ce m-am mutat in primele 2 zile nu am simtit eu prea multe ca eram in extazul mutarii. Dar dupa vreo 2 zile am inceput sa simt cum bate alizeul pe la chelie. Si nu stiam de unde dracu’ bate vantul. Vedeam pe termometrul din casa aceiasi temperatura cu cea de afara. Si noaptea erau cam 12 grade. Deci nu prea cald. Am stat eu am suferit, m-am gandit ce sa fac, imi venea sa o sun pe aia de la agentie si sa ii zic cateva vorbe “frumoase”. Pana cand mi-am dat seama ca pe pereti unitului sunt niste aerisiri micute. Dar frate sunt in toate camerele cate 2 aerisiri si batea un vant de nu mai stiam de mine. Evident, ca rumanu’ gasitor de solutii m-am prins ca trebuie sa astup aerisirile astea. Dar trebuia sa le fac in asa fel incat sa poata fi scoase la inspectia de la agentie de peste vreo luna jumate sau in timpul verii cand este prea cald si sunt necesare aerisirile acestea. Evident ca am gasit o solutie sa le astup si acum deja este altceva. Viata devine mai frumoasa de fiecare data cand gasesti solutii la probleme. Inchid paranteza.
 
A doua zi marti, aveam un interviu aranjat de cateva zile la unii care vindeau produse Apple si faceau si service. Eram cu un mare morcov in fund ca era primul meu interviu, cu toate ca toti cei cu care vorbisem mi-au zis sa stau linistit inclusiv in privinta limbii engleze. Majoritatea de aici cica sunt imigranti si nu au probleme daca mai scapi un timp aiurea la un verb sau ceva similar. Evident ca e de preferat sa nu se intample asa ceva mai ales la un interviu, dar pentru mine la 2 saptamani de la sosirea in Australia nu era foarte simplu. Ma rog, m-am trezit dimineata si am plecat cu autobuzul si cu apoi cu trenul pana la compania respectiva. La fel pe drum morcovul parca, crestea. Era feeling-ul ala de emigrant care nu este sigur pe el. Sunt convins ca multi l-au experimentat. Am ajuns la compania respectiva, am intrat si m-a primit un tip Gerry care parea un fel de manager. Imediat dupa ce am intrat a disparut morcovul pentru ca am vazut cateva calculatoare Apple, ceva routere in drum spre biroul tipului. Deja eram in apele mele :)). Am intrat si am inceput sa discutam pe resume-ul meu. Pe tipul asta il intelegeam deja foarte bine cam pe la 90%. Am stat la taclale cam 20 minute si apoi am plecat. Altfel mergeam pe strada. Eram cu capul pe sus, iar in statia de tren o tipa indianca dragutica chiar mi-a zambit :)). Evident ca i-am zambit si eu ca sa nu fiu mai prejos. In gandul meu, asta este frate, totul tine de atitudine. Imi aduc aminte ca asa am luat si modulul de speaking de la IELTS.
 
Ajung acasa, am mancat din respectiva mazare si mi-am adus aminte ca imi programasem sa merg la agentia imobiliara sa duc “Property Condition Report”. Cand inchiriezi o proprietate de la o agentie ti se da acest raport in care scrie in detaliu cum arata proprietatea, pe care trebuie sa il verifici si apoi sa il duci inapoi la agentie. Ma rog puteam sa il trimit si prin posta, dar daca tot aveam timp am zis sa fac o plimbare pana acolo. Din pacate nu mi-am dat seama prea bine cam cat era de mers si cand m-am prins deja era prea tarziu. Am mers cam 20km din Como (suburbia unde m-am mutat) pana in Leeming. Nu mi-a parut rau pentru ca de aici de la mine pana acolo de-a lungul autostrazii este si pista de biciclisti. Asa ca am experimentat ceva nou. Am facut si treaba si am si mers cu bicicleta. Am ajuns la agentie am dat raportul ala si mi-am zis sa o iau pe alt drum catre casa. Imi zisese Andu ca atunci cand o sa imi iau masina sa ma duc pe Albany Highway ca acolo sunt adunati toti dealerii de masini second hand. Bun, am zis sa o iau intracolo sa vad cam cum este piata de masini. M-am uitat pe harta, m-am orientat un pic si am inceput sa dau la pedale.
 
Dupa vreo ora si jumatate ajung, dupa ce am trecut pe langa Universitatea Curtin care este ceva extrem de huge. Ceva de genul Politehnica Bucuresti inmultita cu 4. Inclusiv parcuri la tot pasul. Ajung in Albany Hwy si ma apuc sa casc ochii dupa masini sa imi fac o idee despre preturi. Nu prea se incadreaza in bugetul pe care mi l-am facut eu, dar daca obtin un job, pot sa iau o masina cat de cat care sa ma tina un an–doi. Tot cascand ochii pe acolo ma abordeaza un australian care avea un parc de masini si ma intreaba cam ce mi-ar placea sa iau de la el. I-am zis ca de abia am ajuns si pana nu gasesc un job, nu imi cumpar masina. S-a uitat la mine si s-a prins ca nu sunt din zona si imi zice “You are from Poland”. I-am zis ca nu si am intrat oarecum in jocul lui si i-am zis sa ghiceasca. A zis ca nu sunt din Germania, nici din Cehia si pana la urma s-a lasat pagubas si m-a intrebat de unde anume sunt. I-am zis ca sunt din Romania. Dupa aceea mi-a zis sa il caut dupa ce primesc un job ca sa pot sa imi cumpar masina si mi-a zis sa ma duc la cateva sute de metri ca acolo sunt niste romani care au deschis un mic business si ca cica sunt de treaba si sa intru sa le zic hello. Ma duc acolo, ma uit prin geam si parca nu imi venea sa intru ca nu ii cunosteam. Dar am zis ca daca tot sunt acolo merita sa intru si sa ii salut. Am intrat le-am zis ca un australian mi-a zis ca sunt din Romania si apoi le zic “Buna ziua”. He he he a fost o surpriza placuta pentru ei. Ma rog, am stat un pic la taclale (vreo ora), am schimbat numere de telefon si apoi am plecat cu promisiunea ca atunci cand o sa se organizeze un gratar pe undeva sa imi zica si mie. De acolo am taiat-o acasa ca era deja cam racoare pentru maneca scurta.
 
Dupa o ora ma suna si Bogdan sa imi zica, ca o sa vina sa imi aduca telefonul. Vine in jumatate de ora cu un telefon cordless cu 3 statii. I-am zis ce naiba fac eu cu toate statiile alea ca nu am decat un apartament nu o casa intinsa :)). Mi-a zis ca asa l-a primit si el, asa il da si el mai departe. Am mai stat vreo ora – doua la taclale si apoi au plecat. Foarte ok oamenii astia. Au fost prezenti si la petrecerea de la sosire de pe 9 Mai. Deci, ca si concluzie romanii care sunt plecati in Australia (sau cel putin cei pe care ii cunosc eu sunt foarte ok - toti).

Pe 26 Mai am zis sa dau o tura pana la sediul KM de aici din Perth ca sa vad unde este locatia in cazul in care o sa ma cheme la vreun interviu. M-am uitat pe harta, m-am orientat cat de cat si am plecat. Am mers pe Canning Hwy apoi pe Great Eastern Hwy si apoi am ajuns in Belmont pe unde este sediul KM Perth. Era exact cum vazusem pe Street View din Romania. Maricel sediu, si parea sa fie pe 2 niveluri. M-am uitat pe GPS si am vazut ca de acolo pana la mine acasa sunt doar 8 km. Mai putin cu 4 km decat era KM in Bucuresti de casa. Am plecat mai departe si de acolo am ales un alt drum ca sa ajung in city la net café sa mai vad ce se mai intampla cu aplicatiile pentru joburi. 


Am luat-o pe malul raului Swan pe unde evident era amenajata o pista de biciclisti. Superb traseu. La un moment dat ajung intr-un fel de parcare unde era un pelican (cred) care tocmai sarise in apa. Am oprit si m-am dus mai aproape de el. Cand m-a vazut a iesit din apa si a venit spre mine. I-am facut ceva poze si inclusiv un filmulet de un minut. O sa le pun si pe astea pe net. Dupa ce m-am ratacit un pic si era sa intru pe autostrada cu bicicleta (ceea ce nu este permis) am gasit drumul catre city.

Am ajuns la net café si am dat un mail la tipul de la KM Perth sa il intreb cand considera ca e ok sa il sun. Ma suna el in cateva minute si ies afara din net café ca sa pot sa il aud si sa il inteleg cat de cat. Evident ca la telefon am inteles cam 60% din ce spunea, mai ales ca era si zona cu semnal prost si i-am zis ca nu am semnal ok si de aceea nu prea il inteleg. Mi-a zis sa il sun eu cand am semnal bun :D. Il sun dupa vreo ora de pe Esplanada (zona cu gazon dintre city si Swan River). Imi intra mesageria vocala. Hmmmm. In gandul meu deja aveam scenarii negre, mai ales ca incepuse si o mica ploaie si eu eram in pantaloni scurti si tricou cu maneca scurta. Dar am zis ca asta e si am plecat spre casa. Am ajuns si l-am mai sunat o data. Mi-a raspuns si m-a intrebat cam ce pozitie caut. I-am zis ce am lucrat in Romania ca Product Specialist si cunosc foarte bine produsele KM. Mi-a zis ca tocmai au nevoie de un IT Presales Support (cam exact ce faceam eu in Romania) si mi-a dat un numar de telefon al celui care se ocupa de interviuri si sa il sun a doua zi, ca ii comunica el tipului cine sunt si ce vreau.

A doua zi l-am sunat pe tip si am vorbit cu el cam 5 minute. M-a intrebat ce am facut prin Romania la KM, i-am povestit si apoi m-a rugat sa ii trimit si pe email impreuna cu resume-ul. L-am trimis si de atunci astept. Dar pare firesc sa astept, pentru ca toate acestea se intamplau joi dupamiaza pe 24 Mai si in plus mi-a spus tipul ca trebuie sa plece pana in Sydney pentru cateva zile.

Acum suntem in 31 Mai si de 2 ore am internet la mine acasa. Nu mai trebuie sa ma duc la net café sau la prieteni. Este o evolutie :))

Acum dupa peste 3 saptamani de cand am venit in Australia, chiar daca inca nu sunt dezmeticit complet pot sa spun ca e ok aici. Mai am de rezolvat cu jobul si incep sa am vaga impresie ca voi fi aici si peste 4 ani cand voi primi cetatenia.