aventura victoriana – Melbourne

Bun, acum ca m-am mai linistit un pic sa povestesc despre job. Ca sa nu intru in detalii prea multe, am obtinut un job la o companie americana care are sediul central pe Australia in Melbourne (interviul si o super recomandare le-am primit din partea unor romani – thanks guys, stiti voi care …).

Am primit contractul pe email pe la sfarsitul lui Iulie (dupa ce am stat in stres vreo 2 saptamani, pentru ca nu primeam nici un raspuns foarte clar). L-am citit, era mai mult decat ok, asa ca l-am trimis inapoi in 10 minute. Si iar am asteptat. In doua zile am primit un email in care mi se spunea ca trebuie sa plec la Melbourne pentru training. Am ramas “masca”. Ma si gandeam ce noroc a dat peste mine. Ma rog, noroc … ca mie nu imi place sa zbor cu avionul, dar pentru un job pot sa indur multe. Bun, primesc pe email biletul de avion, cu datele de cazare si in plus si o rezervare pentru o masina inchiriata si in acelasi timp ma intreaba tipa (viitoarea sefa) daca vreau sa plec mai devreme cu o zi (adica sambata) pentru a putea participa la un lunch organizat de companie intr-o vinarie. Bineinteles ca am acceptat. Doar nu puteam sa o refuz ...

Asta se intampla intr-o vineri, cred ca pe 2 Iulie. Intre timp primisem si scrisoare de la agentia imobiliara cum ca vine in inspectia de 1 luna si jumatate. Asa ca aveam treaba. Trebuia sa imi fac bagajul, sa fac o oarecare curatenie si ordine prin casa. Mare greseala am facut ca m-am apucat sa spal geamurile. In loc sa le curat cum trebuie, mai mult le-am mazgalit. Ma rog, am facut eu ce am facut si am terminat cu pregatirile.

L-am intrebat pe un prieten (Andu) daca poate sa ma duca la aeroport, a zis ca da si cam asta a fost ziua de vineri. Ma rog, a doua zi am ajuns la aeroport si am pierdut un pic vremea prin terminal. Cam micut terminalul. Ma gandeam ca are duty free sau alte balarii din astea, fara sa imi dau seama ca terminalul era numai pentru zboruri interne, asa ca nu era nici un motiv pentru existenta acestor magazine duty free. Cam asta a fost cu aeroportul. M-am urcat in avion si dupa aproximativ 3.30-4 ore am ajuns in Melbourne. Mi se spusese sa iau un taxi din aeroport pana la locul de cazare din city. Iau eu un taxi si ne punem pe mers. Frate, deci am mers cu taxiul ala de ma plictisisem. Evident si costul a fost pe masura. Acum nu stiu, probabil pentru cei mai vechi din Oz 50$ nu o fi o suma mare pentru acest tip de transport, dar mie mi s-a parut mare. Nu stiam la momentul respectiv ca o sa mi se deconteze.

Asa, ajung la hotel, de fapt un apart-hotel pentru ca practic era un studio care continea si o mica bucatarie cu tot ce iti trebuie pentru gatit (mai putin consumabilele), plus ca in dotare erau si ustensile de calcat rufe, iar pe hol era o laundry publica (adica pe bani 3$ spalatul, 2 $ uscatul si 1$ detergentul). Camera foarte ok, mai ales ca era platita de companie.

A doua zi pe la 11am, ma suna tipa sa imi zica, ca in 10 minute este la hotel sa ma ia si sa mergem la lunch. Cobor in fata hotelului, vine tipa cu o prietena de a ei si incepem “excursia”. Fara sa exagerez, cred ca am mers 1 ora si jumatate. Nu stiu pe unde naiba am ajuns, dar pana am iesit din Melbourne a durat cam 1 ora si un sfert. Si nu era aglomeratie, plus ca am mers mult pe autostrazi. Deci orasul mi s-a parut huge.

Ajungem la vinarie (care era de fapt un restaurant misto) si incepem sa ne bagam in seama. Eu ma simteam un pic nashpa la inceput si in Romania, cand ma duceam la evenimente din astea si mai cunosteam oarecum persoanele, dar aici unde nu cunosteam pe nimeni si mai ales se vorbea si in engleza era si mai ciudat. Am avut noroc cu o colega si sotul ei (Catalin & Cristina) care erau romani si care m-au pus oarecum in tema cu ce era pe acolo, dar la un moment dat tot in engleza trebuia sa vorbim pentru ca era nepoliticos fata de ceilalti (ma rog, asa ar fi trebuit sa facem,dar mai scapau cateva cuvinte in romana).

Ulterior am observat ca in companie (office-ul din Melbourne) se poate vorbi in 8 limbi: engleza, romana, spaniola, ebraica, sarba, italiana, greaca si afrikaans. Asta nu e rau. Mai ales ca tipul care stie ebraica, vine intr-o dimineata si ma intreaba intr-o romana pura : “Ce mai faci”. Am aflat ca tipul avea un amic roman in Bucuresti, de la care invatase cateva cuvinte.

Dupa cateva ore de stat acolo, am plecat cu tipul roman si sotia lui la alti romani pentru o vizita. Super de treaba oamenii astia. Primire super OK. Mai ales ca nu ne vazusem niciodata la fata (ne stiam doar de pe forumul de pe emigrare.info). Anyway, nu cred ca mai este nevoie sa zic ca, toti romanii pe care i-am intalnit in Perth si Melbourne au fost mai mult decat ok. Urmeaza Sydney, Brisbane, Adelaide, Hobart si Darwin. Sunt convins ca daca voi ajunge si pe acolo, voi da tot de oameni minunati asa cum au fost cei pe care i-am cunoscut pana acum.

Eeeee, si a venit prima zi de lucru. Trebuia sa ma duc pe la 8am sa iau masina de la compania aceea de inchirieri. Dupa cateva cautari am reusit sa ajung la compania respectiva (chiar daca mi s-au dat ceva indicatii eronate – in loc de Hertz era Budget si in loc de nr. 225 era nr. 295). Ma rog, ma urc in masina si observ ca este automata. Era prima oara cand ma urcam la volanul unei masini automate si sa merg singur. Mai vazusem eu la altii cu care am mers cam ce trebuie facut. Asa ca ce naiba era sa fac, nu puteam sa ma fac de kko. M-am urcat si am plecat. Mai greu un pic la inceput, dar dupa aceea a fost ok. Norocul meu ca aveam o aplicatie GPS pe telefon, ca altfel sigur nu ajungeam eu in ziua aia la firma. Dupa ce m-am pierdut un pic prin city ca tot se pierdea semnalul GPS, am reusit sa ies din city si sa ma duc in directia corecta. Dupa vreo 35 de minute si 20 km ajung la firma.

Si astfel am inceput eu primul job in Australia. Este oarecum pe pregatirea mea, mai trebuie sa invat multe, dar nu imi fac probleme pentru ca imi plac chestiile tehnice.

In sfarsit pot sa spun ca, cu obtinerea acestui job, s-a incheiat prima parte (cea mai importanta) a proiectului numit Australia. Urmeaza celelalte componente ale proiectului: o educatie cat mai buna a copilului, masina, casa. Incet, incet o sa se rezolve si acestea. Trebuie rabdare.

Dupa o saptamana de mers la servici, ca nu pot sa zic munca, pentru ca deocamdata este adaptarea la job si training, a urmat weekend-ul.

Ochisem eu de cateva zile acvariul din Melbourne (care era la 3 minute de mers pe jos de hotel) si m-am gandit sa ma duc. Inainte de asta stiam de la o prietena din Perth de turnul Eureka Skydeck, asa ca m-am gandit sa dau o tura pe acolo sa vad programul si pretul. Am ajuns langa turn si ma gandeam ca mi se face rau numai cand ma uit in sus, dar cand o sa fiu acolo … Dar, ca si cu multe altele, am zis ca daca nu pot sa fac asta inseamna ca e ceva in neregula cu mine. Ma rog. Am plecat de acolo si am ajuns la acvariu. Detalii nu prea am despre acvariu, sunt ceva poze puse in contul meu de pe Picassa.  Pot sa zic ca nu stiu daca merita 32,5$ biletul, dar asta e, e un obiectiv turistic care merita vizitat.

A doua zi, am fost la Eureka Skydeck unde am urcat in 40 secunde pana la etajul 88. In albumul cu Melbourne de pe Picassa, e si un filmulet cu coborarea in care se vede ce repede se coboara. Detalii nu am prea mute, decat ca pretul biletului este de 17,5$, restul sunt fotografiile de pe Picassa.

Dupa aceea, am plecat pe strazile comerciale (parca Bourke Street) unde am dat de un magazin Vodafone si am intrat ca sa imi schimb operatorul de telefonie. Pana acum am fost pe Optus, dar nu mi-a convenit deloc pentru ca am platit ca descreieratul pana acum (de cand am venit in Australia) aproape 200$ pe incarcarile telefonului. Asa ca am trecut la Vodafone (info. primita de la Andu) unde cu 20$/luna, pot sa vorbesc de echivalentul a 200$ in reteaua Vodafone si de echivalentul a 150$  in alte retele. Pare cea mai buna oferta de pe piata telefoniei mobile din Australia, de pana acum. Evident ca si costul unui minut de convorbire este de 90c, iar taxa de conectare este de 40c. Asa ca dupa un calcul simplu, rezulta ca primul minut te costa 1,3$, apoi cate 90c pentru fiecare minut consumat. Cel putin asa este la Vodafone. La Optus inca nu imi este clar de ce dracu’ am dat eu 200$ in 2 luni, mai ales ca nu am vorbit cine stie ce. Ma rog, am schimbat si acum sper sa fie ok. Cand vine Miri ii iau si ei un sim card la Vodafone si avem minute de vorbit intre noi sa ne saturam. 

Restul saptamanii a fost o rutina placuta. Trezit la 6.30am, mers in carciuma (a se citi restaurantul hotelului) pentru breakfast, apoi toaleta, parcare, calare pe masina si direct la firma. Seara inapoi acasa pe acelasi drum. Cam nashpa cu net-ul pentru ca la hotel costa 10$/2 ore cu limita de download de 20Mb. Norocul meu ca mi-a dat Catalin un modem pe care mai avea niste Gb de consumat si asa am mai avut si eu acces la net fara sa impacientez comania cu traficul de date.

Apoi a venit ziua de vineri cand mi-am luat zborul din Melbourne (la propriu) si am venit in Perth. Calatorie cu peripetii de la sediul companiei pana la aeroport. Frate, am cautat compania Budget (unde ar fi trebuit sa las masina inchiriata) cred ca juma’ de ora. GPS-ul ma ducea in balarii in zona aeroportulu. Pana nu am intrebat un nene unde pot sa las dracu’ masina si sa ma urc in avion, nu am stiut ce sa fac. Ma rog, intr-un final, am ajuns in locul corespunzator, am lasat masina si m-am dus mai departe la terminal. Ca de obicei, inainte de zbor, mi-a placut un VB la 7.8$ bucata, mult dar a meritat. Alte intamplari nu au mai fost pana am ajuns in Perth de unde m-a cules Andu si m-a dus acasa, unde am gasit cutia postala vandalizata si o scrisorica frumoasa de la agenta imobiliara cum ca e super incantata de felul in care intretin "investitia proprietarului". Am sunat-o pe agenta referitor la cutia mea postala dar mi-a intrat casuta postala. I-am lasat mesaj cu ce s-a intamplat si acum astept sa imi dea "advice".

Maine ma duc pana in Albany Hwy sa vad de o masina. Nu de alta, dar m-au obisnuit cu traiul bun oamenii astia de la job (am avut masina 2 saptamani in Melbourne).

Dau vesti mai incolo …