So, dupa cum ma asteptam, pe tipa de la real estate (property manager) a durut-o direct in papuci de cutia mea postala vandalizata si s-a facut ca ploua. Ce imi "place" mie agentia asta imobiliara LJHooker din Leeming. Frate, daca vrea cineva sa foloseasca aceasta agentie, ii recomand calduros sa o ocoleasca, sau cel putin pe agenta asta a mea. Nu raspunde la email-uri, la mesaje pe telefon, la nimic aproape. Anyway, i-am zis acum 2 saptamani ca nu mai imi functioneaza telecomanda de la poarta de la parcare si imi trimite un email, dupa ce am sunat la agentie si i-am lasat mesaje peste mesaje, ca cica trebuie sa contacteze pe nu stiu cine ca sa furnizeze o noua telecomanda. Sii? Care e problema mea? Atata timp cat platesc chiria la timp (si-o trag ei din contul meu) ma astept sa beneficiez de servicii corecte si de calitate. Sa se ocupe. I-am trimis azi un email belicos in care ii spuneam ca eu sunt ok si imi platesc chiria la timp si ca ma astept sa primesc niste servicii profesionale. Sper sa inteleaga. Nu prea imi place sa ma cert, dar daca e cazul o pot face.
Referitor la problemele intampinate, ziceam ca ma duc sa ma uit de o masina pe Albany Hgwy. Am fost si mi-am luat o masina. Una din 1999. Toate bune si frumoase. Am plecat eu cu masina dar la un moment dat am pornit caldura. Frate m-a pocnit un miros chimic groaznic in fata. M-am gandit initial ca este de la siliconul pe care l-au bagat baietii ca sa arate masina bine. Dar in pana mea dupa cateva zile mirosul era acelasi. Nu sunt eu prea sensibil, dar la cati bani am dat pe masina, ma astept sa fie relativ in stare buna de functionare, pentru ca am luat-o ca sa o am pentru cativa ani.
Dupa cateva zile am dus-o la un service pe langa job pentru o verificare si le-am zis de problema mea. La sfarsit mi-au dat un raport in care ziceau ca exista o scurgere de la sistemul de aer conditionat. Ma duc tzeava la dealer si ii arat raportul de la service. Imi opreste masina pentru verificari si dupa cateva zile ma duc sa o iau. In pana mea, acelasi miros nasol. Asta era vineri pe 6 August. Sambata m-am dus inapoi la dealer si i-am lasat masina sa se spele cu ea pe cap. Nu de alta dar pentru masina asta am garantie doar 1 luna sau 1500 km, asa ca trebuie sa presez tare acum.
Nu ma deranjeaza prea tare pentru ca o sa fiu plecat toata saptamana viitoare in Melbourne pentru un training.
Asa, acum ca mi-am varsat oful, pot sa zic ca mi-au ajuns fetele in Perth. A fost gasca mare la aeroport, a venit si Florin&Luminita&Andrei cu mine sa ma sustina :), In sfarsit le am acasa dupa 2 luni si jumatate de lipsa. Nu a fost usor sa stau departe de ele atata timp, dar acum e ok. Mai nasol este ca acum nu prea am timp suficient sa le introduc in viata orasului. Au venit duminica pe 25 iulie, iar eu a doua zi m-am dus la servici. Nu prea placut, dar asta e. Toata saptamana a plouat si o simteam pe Mirela ca nu prea ii placea. Chiar daca nu spunea nimic, era ceva care nu era ok. Ma rog, cand veneam de la job, de fiecare data gaseam ceva sa facem, sa mergem pe undeva sa ii arat cum e pe aici. O simteam ca nu e ok. Joi am fost in Belmont Shopping Centre la cumparaturi si a ramas un pic surprinsa de oamenii de acolo. Adevarul este ca erau niste unii mai "laid back", in papuci (in the middle of the winter :)) si un pic mai jegosi.
Urmatoarea saptamana a trebuit sa plec in delegatie pentru 3 zile in Banbury (170 km sud de Perth) si am fost nevoit sa le las singure. Nu mi-a facut placere, dar ce naiba era sa fac? I-am lasat toate informatiile&finantele necesare sotiei si am sperat sa se descurce. S-a descurcat mult mai bine decat ma asteptam. Mai ales ca era si cu Sonia dupa ea (Sonia este fiica mea - si are o energie iesita din comun - uneori pe mine ma termina). Saptamana asta a fost insorita in Perth asa ca i-a mai revenit si ei pofta de viata. Le-am dus la ocean, dar Mirela mi-a zis ca pana nu vina vara ea nu mai calca acolo. Era cam racoare si batea vantul. Sonia in schimb nu mai voia sa plece de acolo. Pe Sonia e greu pana o urnesti ca apoi e greu sa o mai opresti. Parca ma vad pe mine cand era mai mic. Imi era suficienta o buna motivatie si treceam muntii ca sa imi ating target-ul.
Cu jobul ce sa zic, in principiu nu prea am treaba de office, trebuie sa plec pe teren pentru diverse proiecte. Dar nu e cum eram in Romania sa ma duc la "jdemii" de clienti sa le rezolv diverse probleme. Acum sunt pe zona industriala, asa ca ma duc in "fabrici si uzine" ca sa imi fac treaba. O noutate pentru mine sunt echipamentele de protectie. Cand intru pe "plantatie" trebuie sa am casca, ochelari de protectie, vesta portocalie si pantofi cu bombeu de otel. Nu este problema, pentru ca au fost achizitionate de catre companie, asa ca nu a trebuit sa dau din buzunar bani.
Asta este pentru unul dintre proiecte. Acesta este primul si cel mai mare pentru companie in Australia de Vest. Urmeaza inca cateva care sunt super mari. Imi convine pentru ca aici in Australia de Vest este un "shortage" de ingineri. Peste cateva luni (mai exact 6) o sa ma evalueze si o sa vedem cum o sa fie atunci . Nu prea are ce sa fie rau, pentru ca aici fiecare isi face treaba relativ corect.
Nu ai hainele de protectie pe tine, nu intri in fabrica si pierzi o zi de salariu. In plus, cand dai cu cardul, daca esti selectat (aleatoriu) mai esti verificat si pentru alcool sau droguri. Ma bucura tare cand vad ca sunt asa de preocupati de siguranta. Asta se intampla cand am plecat in delegatie in Banbury. Cand am intrat prima oara in fabrica aia, am avut un deja vu, pentru ca atunci cand eram mic (8-9 ani) ma duceam la tata la uzina in Rosiori de Vede in Romania si era cam la fel, numai ca domeniul de activitate era altul. (Cum dracu' se putea in 1980 si in 2010 nu se mai poate ?). Am avut o zi intreaga de "induction" pentru safety pentru a putea avea acces in uzina aia. Apoi m-am dus si mi-am facut treaba. Imi place ca am un coleg columbian care e super de treaba si imi explica totul ca la prosti (asa l-am rugat eu sa imi explice). Din pacate a venit aici in Perth doar temporar pentru ca este localizat in Melbourne. Mai am un coleg din Malaezia, care m-a cam enervat la inceput (cred ca din cauza diferentelor culturale), dar acum cand ne mai rodam un pic incepem sa ne intelegem destul de bine. Are si el aceleasi probleme in Malaezia pe care le am si eu in Romania. Politica, coruptia si alte balarii de care nu vreau sa imi aduc aminte.
Despre job nu prea am ce sa mai zic, decat ca invat multe, mai ales ca sunt oarecum pe langa domeniul meu, ma rog e tot cu retele, dar sunt alte protocoale, pentru ca acum sunt pe zona industriala, ceea ce pentru mine este extrem de bine, pentru ca habar nu aveam de anumite componenete ale retelelor. Acum nu sunt numai retele de calculatoare, cum eram eu obisnuit, acum am diverse controllere care trebuie configurate la nivel de 1 si 0 (cine stie cunoaste). Pentru mine e super. M-au angajat pe un salariu rezonabil si acum imi baga cunostiinte in cap cu "seringa", asa ca nu prea imi vine sa ii dezamagesc.
Acum, cu viata sociala de aici din Perth. Eu, dupa toata activitatea mea de pe forumul emigrare.info, pot sa zic ca am reusit sa cunosc foarte multi oameni aici in Australia. In Perth am destul de multi cunoscuti romani cu care ne vedem de fiecare data cand exista posibilitatea. Im Melbourne m-am intalnit cu Catalin (&his wife) si cu Adi (&his family). Nu e rau deloc pentru un proaspat imigrant.
Ce sa mai zic, in afara de faptul ca toti romanii pe care i-am cunsocut aici in Australia au fost super, incep sa ma simt ca un australian. Mai am mult de muncit, sa invat, sa ma adaptez, dar incet incet se vor rezolva toate problemele.
Ideea este sa vezi tot timpul jumatatea plina a paharului. Si daca nu o vezi, incearca sa ii spui carciumarului sa umple paharul cum trebuie...
Nu de alta, dar e foarte bine sa ai o atitudine pozitiva.
I can do it.
Acesta este motto-ul meu.
