Sydney - Day 11

Trezit, shuttle pana la aeroport (m-am invatat minte, de acum nu mai iau shuttle bus de la hotel pana la aeroport), take off Sydney, landing Perth, recuperat una bucata masina si una bucata matza. Cu mentiunea ca am gasit iarba taiata pe peluza si toata corespondenta (plus o livrare de produs comandat pe net) aranjata foarte frumos in fata usii. Nu stiu cine a facut asta, dar o sa ii multumesc cu o bere cand dau de el :)

Si cu asta s-a terminat vacanta mea in Sydney.
Looking forward to the next holiday.

O sa pun in curand si fotografii cu link de aici de pe blog.

Sydney - Day 10

Azi a fost zi de shopping. Ne-a luat un prieten cu masina si ne-a dus la un factory outlet cu nume de lagar nazist :) (pe undeva la nord de Anzac Bridge) unde am golit un pic contul :(

Apoi am dat o tura prin The Rocks, iar seara s-a incheiat cu traditionalele artificii de sambata seara din Darling Harbour. 

 

Sydney - Day 9

Si uite asa incet incet vacanta se termina. Azi a fost o zi de doi lei in Sydney. Dimineata aveam programat un tur al orasului pe care nu l-am ratat. Dupa aia pe la pranz a inceput sa ploua rau, asa ca ne-am retras la hotel, unde ne-a pocnit un somn de nu am mai stiut de noi. 

Adevarul este ca am fortat cam mult zilele astea in Sydney sa vedem cat mai mult posibil asa ca ne-a cam ajuns oboseala :)

Maine voiam sa mai dam o tura pe la Blue Mountains, dar cand am cerut informatii de la transporturi, ni s-a zis sa nu riscam pentru ca pe acolo a nins destul de rau si au cazut ceva copaci si ca ar fi probleme. 

Sydney - Day 8

Azi am dat o tura la Consulatul Romaniei sa ii reinoiesc pasaportul fiicei mele (care a expirat). De treaba doamnele de acolo.

Apoi am avut zi de vizitat muzee: St. Mary Cathedral (care nu este un muzeu, dar il pun aici), Australian Museum si Powerhouse Museum. Toate foarte interesante.

Sydney - Day 7

Canberra. Toata ziua, si un pic din noapte. Am facut un tur de o zi pana acolo. Vizitat War Memorial, National Art Galeries si House of Parliament.
Parlamentul australian, aproape ca cel romanesc :) In Camera Reprezentantilor erau 3 laburisti si 5 liberali care se certau pe o lege privind finantarea persoanelor cu dizabilitati mentale, iar in Camera Senatului, 4 laburisti si 2 liberali, care faceau glume intre ei. Restul probabil se odihnesc dupa galagia de ieri :)

Sydney - Day 6

Watson Bay. Foarte misto suburbia, si mai ales coasta. Pereti verticali cam de 100 de metri, tocmai buni pentru sinucigasi. De fapt cand eram pe acolo prin zona, s-a intamplat ceva (nu am reusit sa imi dau seama ce), dar au venit 2 elicoptere unul de politie si unul de salvare plus 6 masini de politie (diverse tipuri - interventie, salvare, etc) si au stat  cam 1 ora pe acolo.

Dupa aia, am dat o tura prin The Rocks si am traversat podul cel mare (Harbour Bridge) pe jos. The Rocks destul de interesant, podul mai putin. Poate era mai interesant de urcat pe el, dar eu nu stau bine cu inaltimile asa ca am zis pas.
Apoi am verificat unde este Consulatul Romaniei prin city ca sa nu stau sa ma invart pe acolo poimaine. L-am gasit si pe acesta dupa o cautare de 15 minute.

Ca o mentiune mai rasista un pic, azi la un festival international al mancarii, m-am dus si eu sa imi iau o bere ca omu', cand dau de individul de la poarta de acces la zona in care se puteau cumpara bauturi (care era o cioara cu un dinte galben (din metal galben), care incepe sa ma intrebe de ID. Ii arat permisul de conducere si intamplator vede si permisul romanesc. Incepe cu glume de kkt sa ma intrebe daca sunt bun la pickpoketing. Cu o fatza calma, ii spun ca eu nu sunt bun, dar sunt unii care au aceaisi culoare cu a lui care sunt experti in ciordeli din buzunare. S-a ofilit si a dat din mana sa merg mai departe. Dupa aia am vazut ca era asa de prost ca i-a cerut si unui batranel sa ii arate un ID.

Sydney - Day 5

Darling harbour again. Mai aveam niste bilete la Madame Tussauds Museum si Sydney Eye Tower asa ca le-am folosit. Daca tot era in zona, am fost si la Maritime Museum. Toate trei interesante si merita vazute.
Am ochit din turn un festival de mancare international care se desfasura in Hyde Park, asa ca am dat o tura pe acolo si am mancat ceva specific din Malaysia.
Cam asta a fost si ziua a cincea.
Acum simt ca ar trebui cel putin o luna de stat aici ca sa vizitezi orasul asa cum mi-as dori eu.  

Sydney - Day 4

Taronga Zoo. Foarte misto si bine aranjata, ca toate gradinile zoologice din Australia. Plecarea a fost din Circular Quay unde am ajuns dupa o plimbare prin Gradina Botanica. Se vede ca totul este gandit pentru turisti :)

Sydney - Day 3

Am avut planificata o deplasare la Blue Mountains cu niste prieteni. Din pacate a fost o vreme nasoala. Am ajuns si cand sa ne uitam si noi la cele trei muieri (Three Sisters) si la groapa (Canion), am vazut o mare de alb in fata. Era o ceata de nu vedeai la 5 metri. Am facut poze cu ceata in spate, si apoi am fotografiat pozele de la visitor centre :)) Cu juma' de ora in photoshop, fac niste poze de zici ca sunt reale :))
Am mai frecat noi menta pe acolo cateva ore, sperand sa se ridice ceata, dar nu am avut noroc. Asta e, poate mai dam o tura saptamana viitoare daca ne permite programul.
Mai pe seara am ajuns iar in Darling Harbour sa ne uitam la artificiile de sambata seara. Interesante. A meritat deplasarea pana acolo, mai ales ca a plouat destul de rau.

Sydney - Day 2

Much better. Zi frumoasa, cu mult soare, o plimbare pana in Darling Harbour, vizitat Aquarium (mai mare decat cel din Perth sau Melbourne, dar dotarile mai vechi), apoi Luna Park pentru Sonia. Dupa Luna Park, o bere cu un amic din Sydney.
Not bad at all.
Ma rog, nu mi-a placut trenul in Sydney.

Sydney - Day 1

first day in Sydney: dirty, very dirty close to King Cross Station :( as compared with Perth (close to Perth Underground Station).

5 minute de plimbare prin centru si prima impresie nu este chiar stralucita.

banuiesc (sper) ca maine sa imi schimb parerea.

Lectura interesanta

Am vazut pe emigrare.info si apoi pe cotidianul.ro scrisoarea si raspunsul de mai jos.

E o lectura interesanta.

"Scrisoare deschisă către un senator şi către toată lumea.

1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.
Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni". Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile...
1 decembrie.
Dragi români de pretutindeni,
Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni" vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.
Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic."
Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României". Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.
La Mulţi Ani România!
La Mulţi Ani români de pretutindeni!
Birou Senatorial Viorel BadeaSenator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911http://www.badeaviorel.ro/....


Dragă Domnule Senator Viorel Badea,
Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.
Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.
Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?
Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.
Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".
Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.
Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".
În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").
La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?
Ioan-Florin Florescu"

Sursa: http://www.cotidianul.ro/scrisoare-deschisa-catre-un-senator-si-catre-toata-lumea-168767/

Eu i-as fi raspuns mai simplu: Pleaca mah jeg imputit! sau vorba baietilor de la Parazitii: http://www.youtube.com/watch?v=PRmIMyJaPO0&feature=related