January 2011

 Citat

"salutare Marius, n-ai mai scris nimic pe aici...sunteti bine? sanatosi? fericiti? cum merge cu integrarea (mai ales fetele, ca tu nu ai voie sa te plangi)?...pana acum, ti-a depasit australia asteptarile, sau mai sunt si dezamagiri?...cand ai timp, te rog mai arunca si tu doua vorbe in blog, pentru noi, sa mai ne delectam si noi cu visul australian, pana vine si randul nostru...intre timp, numai bine va doresc, si o vara de vis!”

Salut, 

Imi cer scuze celor care intra pe blog sa vada ce s-a mai intamplat cu noi, si tot vad ca nu apare nimic nou.

Pur si simplu nu prea mai am timp sa scriu. Lasand la o parte ca nu mai am nici inspiratie. Trebuie sa aveti in vedere ca, de cele mai multe ori sunt cu o mica “terorista”. De cand a aflat ca are 5 ani nu mai exista limite pentru ea. Asa ca timpul meu este destul de limitat. In plus, ma duc destul de devreme la culcare. Nu de alta, dar mi-am fixat programul de lucru de la 7am la 3pm. Si tare bine este. La 3pm plec de la job, ma rog, se mai intampla sa mai si stau inca o jumatate de ora in plus, dar e pur optiunea mea.

Pe de alta parte exista si perioade nashpa cand ma duc intr-o locatie unde trebuie sa testez sute de semnale de la diverse echipamente in centre de comanda care controleaza cam 90% din procesele dintr-o rafinarie. Acolo am parte de niste locuri care nu sunt chiar asa minunate (in sensul ca sunt 45 de grade Celsius inauntru). Dar face toata suferinta. Ma rog, ideea este ca invat niste lucruri fascinante pentru mine. Cel putin, la momentul actual este exact ce imi doresc. Plus ca am parte si de un pic de adventure. Nu avem voie sa mergem in anumite locatii decat cu masina off road special pregatita pentru cazuri de urgenta. 

In alta ordine de idei, pot sa zic ca fetele, dupa o anumita perioada, au inceput sa se simta ca la ele acasa. Cea mica a fost in elementul ei de cand a aterizat in Perth si a culminat cu sarbatoarea de final de an la kindy. Nu a avut ea prea mult chef sa vorbeasca cu colegii, dar a avut suficienta energie sa alerge prin gradinita timp de 3 ore cat a durat show-ul (care a cuprins o mica ferma de animale adusa in curtea gradinitei, in timp ce era prezentat un show cu un papusar). Papusar care mi-a placut si mie (eu care nu prea suport chestiile acestea).

Acum asteptam saptamana viitoare cand incepe scoala. Pustoaica de abia asteapta sa se duca la scoala. Este exact opusul unor copii din Romania, din cate vad. Chiar vrea sa mearga. Acum, ce o sa faca acolo nu mai stiu. Vedem pe parcurs.

Fetele (sotia si pustoaica) se integreaza din ce in ce mai bine. Neasteptat de bine.

Nu prea am ce sa mai spun interesant. Ducem o viata normala. Mai mult sau mai putin. Avem proiecte ca orice familie, mergem la piscina, la plaja, la prieteni, la spectacole pentru copii (care imi plac si mie unele). Imi pare rau ca nu am mers la concerte. U2, Bon Jovi, Metallica, AC/DC. Le-am ratat :(. Dar avem alte proiecte care sunt prioritare. Asta e.   

Ieri a fost Australia Day. Elicoptere cu drapele (de 50sqm), avioane (niste Boeing-uri mari de la Quantas) pe deasupra raului Swan si seara a culminat cu focuri de artificii destul de interesante.

Suntem in continuare extaziati de viata din Australia, normal ca nu ca la inceput cand totul era nou, dar inca avem locuri pe care sa le vedem si sa le exploram.

Am mai precizat si in postarea precedenta ca nu prea mai am timp si inspiratie sa scriu. Asa ca … va rog sa trimiteti intrebari punctuale la care o sa incerc sa raspund cat mai in detaliu.

Bafta celor care vor sa plece din Romania, intradevar merita mutarea in Australia.

Eu inca ma bucur zilnic cand ma duc la job si vad steagul Australiei de langa city fluturand.